Jurnalul.ro Calendar La Mulţi Ani, Ilinca Goia. Dragoste și rolurile pe care le visezi

La Mulţi Ani, Ilinca Goia. Dragoste și rolurile pe care le visezi

de Magdalena Popa Buluc    |   

Ilinca Goia este inteligentă, are farmec, talent şi sensibilitate. Este un nume de referinţă al teatrului şi filmului românesc. Astăzi, împlinește 50 de ani.

În cele peste două decenii petrecute în teatru şi în mai multe roluri jucate în film, Ilinca Goia a impus un nou profil al actriţei moderne, care are frumuseţea unei sculpturi de zeiţă şi temeinicia unui mod de a fi în viaţa de zi cu zi, care refuză artificiul, stridenţa, ispita de a şoca normalitatea. Arta echilibrului şi dăruirea nu sunt calităţi care să facă valuri şi să isterizeze cohorte de fani şi de priviri curioase, înnebunite să afle una sau alta despre actorul preferat, bârfe şi misterioase poveşti glamour despre actriţa X sau Z. Ilinca Goia nu ne oferă asemenea prilejuri pentru poveşti stranii cu deznodământ în stare să ţină zile la rând prima pagină a ziarelor.

Are perfecţiunea rolurilor jucate cu talent şi cu o atenţie necurmată la detalii şi nuanţe.

Într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu câțiva ani, mi-a dezvăluit care este replica cea mai aproape de suflet: Ce nu fac eu pentru dragoste?”

S-a născut în 6 martie 1969, la Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1992, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu şi Doru Ana.
A studiat şi la Academia Americană de Music-Hall şi Artă Dramatică (A.M.D.A.) New York (1993-1994; 1996) şi a efectuat un stagiu de pregătire la Universitatea din San Diego, California şi Teatrul "Old Globe", cu bursă de studii - specializare în teatrul clasic şi Shakespeare (1992).
Este pasionată de teatru din adolescenţă, a colaborat din perioada studenţiei cu Teatrul Podul şi a jucat în două spectacole regizate de Cătălin Naum - "Romeo şi Julieta" de William Shakespeare (1988) şi "Ştefan Vodă" după Barbu Ştefănescu Delavrancea (1987).

După absolvire a jucat la Teatrul Naţional din Capitală, între rolurile prezentate pe această scenă numărându-se cele din "Micul infern" (2013), "Purificare" (2011), "Tectonica sentimentelor" (2009), "Comedia norilor" (2009), "Molto, gran' impressione" (2009), "Jocul ielelor" (2007), "Chicago" (2005), "Dulcea pasăre a tinereţii" (2005), "Ultima oră" (2003), "Crimă pentru pământ" (2002), "Trei surori" (2002), "Legenda ultimului împărat" (2002), "Mofturi la Union" (2001), "Omul din La Mancha" (2000), "Trilogia antică" (1990), "Vassa Jeleznova" (1989).
A jucat şi la Teatrul "Constantin Nottara", în spectacolele "Vrei să mor în locul tău?" (2014), "Hora iubirilor" (2002), "Vino la pod iubita mea" (2001), "Da-Da-Dans" (1999), "Scenariul" (1999), "Aceşti nebuni făţarnici" (1998), "Misterele Londrei" (1995), "O casă cu păpuşi" (1992). De asemenea, a colaborat cu Teatrul Metropolis în spectacolul "Gaiţele" (2012), cu Teatrul Naţional de Operetă în "Scapino" (2011), cu Teatrul Româno-American "Eugene O'Neill" în "5 Iulie" (1995).
Dintre spectacolele în care a jucat în străinătate amintim: "Strigoii" de Henrik Ibsen, 1992 (la San Diego, Old Globe Theatre); "Scripcarul pe acoperiş" de John Kander şi Fred Ebb, 1992 (la Civic Light Opera), "Cutia cu umbre" - 1993, "Bunul rege Charles" - 1993, "Mica Serenadă" - 1993, "Vrăjitoarele din Salem" - 1993, "Jesus Christ Superstar" - 1994, "Ziua Tatălui" - 1994, "Cats" - 1994, "Anything Goes" - 1996, "Zorba" - 1996 (la A.M.D.A. New York).

A debutat în cinematografie în 1988, cu rolul Martei din "Rochia albă de dantelă" (1988), regia Dan Piţa, apoi a jucat în "Momentul adevărului" (1989), "Frica ascunsă" (1993), "Craii de Curtea Veche" (1994), "Copilul Midas" (1995), "Profanii" (1996), "Triunghiul morţii' (1997), "Talisman" (1998), "Sindromul Timişoara" (1999), "These" (2000), "Dracula Resurection" (2002), "Ce lume veselă" (2002), "Femeia visurilor" (2005), "Durere de copil" (2006), "Poziţia copilului" (2013), "Three way week" (2013), "The Dying of the Light" (2015).
În televiziune s-a remarcat cu roluri în "Ultima oră" de Mihail Sebastian (1993), "Celula poetului dispărut" de Iosif Naghiu (1994), "Aranca" de Cezar Petrescu (1995), "Scrisorile prietenului" după A.E. Baconski, regia Mircea Veroiu (1995), "Şarpele" de Mircea Eliade (1996), "Baladă în Gerar", scenariul şi regia Dominic Dembinski (2000), "Jurnalul Robertei", serial TV, regia Vali Hotea (2000), "These", regia Robert Cuq (2000), "Lacrimi de iubire" (2005), "Om sărac, om bogat" (2006), "Speranţă pentru Cezar" (2006), "Vine poliţia" (2008), "Doctori de mame" (2008).
Este societar de onoare al Teatrului Naţional.

Dintre premiile obţinute de Ilinca Goia amintim: Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru TV - "Hedda Gabler", 2014; Premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar - Carmen din filmul "Poziţia copilului", 2014; Premiul UARF de excelenţă "Clacheta de aur" pentru rolul Carmen din filmul "Poziţia copilului", 2014; Premiul "Ursul de Aur" la Festivalul de Film de la Berlin pentru filmul "Poziţia copilului" în regia lui Călin Petre Netzer, 2013; Medalia de Onoare "Prieten al păcii şi oamenilor' conferită de Federaţia Evreiască din România, 2011; Medalia "Meritul Cultural" conferită de Preşedintele României, 2004; Premiul Drama-Logue al Criticii din Los Angeles pentru rolul Leah - "Dybbuk", 1994; Premiul pentru Debut la Festivalul de Film de la Costineşti pentru rolurile din "Rochia Albă de Dantelă" şi "Momentul Adevărului", 1991.

Subiecte în articol: Ilinca Goia
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri