Urât a ales Augustin Lazăr să își încheie mandatul de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție! Mă gândesc, în primul, rând la tentativa de a confisca durerea familiilor și prietenilor celor care au plătit cu libertatea și chiar cu viața lor faptul că s-au aflat pe baricade în acele zile eroice ale Revoluției. Și, deopotrivă, dorința acestora de a afla adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. Făcând, Augustin Lazăr, acest gest absolut incalificabil, în primul rând, din dorința de a deturna atenția opiniei publice de la rușinoasele date despre perioada în care a condus comisia de eliberare condiționată de la penitenciarul din Aiud. Ani în care numitul Augustin Lazăr s-a comportat ca un torționar, respingând, cu o cinică înverșunare, cererile formulate de Iulius Filip, cel condamnat la ani de temniță pentru curajul de a se opune fățiș regimului politic al vremii. Demers profund imoral căruia trebuie să îi adăugăm și foarte posibila dorință a lui Augustin Lazăr ca, prin trimiterea, tocmai acum, în instanță a dosarului evenimentelor din perioada 17-30 decembrie și prin inculparea câtorva nume de rezonanță, să îi determine pe membrii Asociației 21 decembrie, pe Teodor Mărieș, președintele acesteia, să renunțe la demersurile adresate președintelui Klaus Iohannis pentru demiterea sa. Demersuri care, și ele, riscă să anihileze tentativele numitului Augustin Lazăr de a candida pentru un nou mandat de Procuror General.
Monstruozitatea făcăturii este amplificată de faptul că în logoreica sa declarație făcută ieri, Augustin Lazăr cutează să îl invoce pe N. Iorga. Din gândirea căruia citează această memorabilă zicere: „istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. Citești, recitești și te cutremuri! Așadar, în logica schiloadă a acestui personaj, care și-a început cariera prigonindu-i și umilindu-i pe opozanții regimului politic al partidului-stat, învățăturile lui Nicolae Iorga pot fi, și ele, confiscate și folosite ca alibi pentru a-și pune în act nemernica diversiune!
A venit momentul să îi spunem lui Augustin Lazăr că una dintre neuitatele lecții ale lui N. Iorga este aceea că a plătit cu viața curajul de a se fi împotrivit, cu uriașa forță a geniului său creator, dementelor forțe care vroiau să învrăjbească țara, să o domine,să o umilească și să o țină sub teroare. Blestemată politică a urii, a neîncrederii și a învrăjbirii românilor cu românii, care, în felul său, revine și ne macină unitatea ființei noastre naționale de aproape 15 ani. Odioasă politică în slujba căreia o anumită justiție, al cărei exponent este Augustin Lazăr însuși, acționând ca un instrument de represiune împotriva oricui ar avea curajul să se împotrivească dictatului și samavolniciei.
Să se fi gândit,oare, Augustin Lazăr, atunci când a cutezat să îl citeze pe N. Iorga, la magnifica lecție de viață pe care, într-o premonitoare poem, Iorga însuși a tălmăcit-o astfel:,,Au fost tăind un brad bătrân/Fiindcă făcea prea multă umbră’’? Mă îndoiesc amarnic. Altminteri nu ar fi avut nesăbuința să îl citeze în demagogica sa tiradă manipulatoare, menită să cauționeze acea mizerie cu pretenții de rechizitoriu care are scopul de a compromite evenimentele de răscruce din Decembrie 1989. Evenimente care - oricât s-ar strădui Augustin Lazăr și comilitanții săi - se numesc și, cu siguranță, se vor numi Revoluția Română!