Odată cu intrarea în vigoare a legii, în cel mult șase luni ar fi trebuit aprobat un set de norme tehnice și procedurile de raportare necesare firmelor de colectare/compostare, printr-un ordin comun al ministrului Mediului și al celui al Agriculturii, respectiv un ordin al președintelui Agenției pentru Protecția Mediului. Acest set nu există aprobat nici astăzi, la patru ani de la intrarea în vigoare a legii. Oficial se lucrează la aceste norme și astăzi în cadrul unor comisii comune înființate de cei responsabili cu elaborarea lor, dar nimeni nu poate spune când vor fi și emise, potrivit unor surse consultate de cotidianul Jurnalul.
Sistemul trebuia să fie funcțional de peste 3 ani
Conform legii, de la 1 ianuarie 2021 UAT-urile și ADI-urile ar fi trebuit să implementeze sistemul de colectare separată a deșeurilor biodegradabile și să extindă colectarea din ușă în ușă a biodeșeurilor în mediul urban, iar în mediul rural să încurajeze populația să composteze deșeurile organice și deșeurile biodegradabile. Dacă în mediul rural lucrurile s-au mai mişcat, în oraşe colectarea separată rămâne o ţintă încă greu de atins. Autoritățile publice locale şi asociațiile de gestionare a deșeurilor aveau obligaţia de a modifica regulamentele de salubritate și să introducă colectarea deşeurilor biodegradabile separat, concomitent cu asigurarea tratării deșeurilor în instalații de compost sau în instalații de digestie anaerobă. Ar trebui să apară o nouă pubelă, cea de culoare maro, destinată colectării resturilor alimentare şi vegetale, care să se adauge celorlalte pubele destinate pentru colectarea pe fracţii a deşeurilor (sticle, plastic, hârtie şi carton), dar nici după patru ani de la adoptarea legii aceste prevederi nu se regăsesc transpuse în cele mai multe localităţi din ţară. Pe de altă parte, fără normele tehnice de aplicare a legii, nu se pot înființa nici laboratoarele de testare a calității compostului, iar fără această certificare el nu poate fi comercializat. Mai direct spus, indolența ministerelor implicate în elaborarea normelor blochează piața compostului, pentru că, în lipsa posibilității de a-l comercializa, nu există un prea mare interes pentru a se realiza investiții în achiziționarea echipamentelor necesare procesului de compostare.
„Începând cu data de 1 ianuarie 2021, autoritățile administrației publice locale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociațiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, trebuie să implementeze sistemul de colectare separată a deșeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din ușă în ușă a biodeșeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei «plătește pentru cât arunci» și să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural”.
Articolul 1(3) din Legea compostului.
Colectăm separat, strângem la grămadă
Pe de altă parte, și dacă se face colectarea separată, strângerea gunoiului de către firmele de salubritate se realizează, în general, la grămadă de la blocuri, singura excepție constituind-o, în unele cazuri, deșeurile reciclabile de plastic. Așa se face că o mare parte din gunoiul menajer colectat ajunge la gropile de gunoi, dând alte bătăi de cap autorităților de mediu de la București care trebuie să rezolve mai multe proceduri de infringement declanșate de către Executivul de la Bruxelles.
România este o țară în care se dau legi fără nicio aplicabilitate. Legea compostului este blocată de ani de zile, pentru că nu sunt norme, se lucrează la ele. Pe această temă urmează să adresăm în perioada imediat următoare și o interpelare a celor care răspund de elaborarea acestor norme. Ni se spune că se lucrează la norme? Ce urmăresc, de fapt, cu aceste norme? Legislația aprobată ar trebui să ajute agenții economici să creeze plus valoare, iar o parte din aceasta se va întoarce la stat sub forma taxelor și impozitelor percepute. Asta înseamnă, în esență, o strategie națională pentru dezvoltarea României. Ați văzut dumneavoastră o strategie națională de dezvoltare coerentă? Pentru a avea așa ceva trebuie să vorbim despre criterii de performanță, dar nimeni nu discută despre așa ceva.
Nicu Vasile, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR)
«Biodeșeuri» înseamnă deșeuri biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeuri alimentare și de bucătărie provenite de la gospodării, birouri, restaurante, depozite angro, cantine, firme de catering sau magazine de vânzare cu amănuntul și deșeuri comparabile provenite din uzinele de prelucrare a produselor alimentare, potrivit prevederilor Directivei (UE) 2018/851.
Colectăm prea puţin
Colectarea separată a deșeurilor va duce la creşterea gradului de reciclare şi la evitarea unor amenzi usturătoare din partea Comisiei Europene. România reciclează, conform datelor oficiale, doar 14% din deşeuri municipale (aproximativ 440.000 de tone) sub formă de hârtie, plastic, metal și sticlă, dar aplicarea Legii compostului ar putea urca acest procent la minimum 50% din totalul deşeurilor municipale generate. Până în 2025, conform normelor europene de mediu, vom fi obligaţi să reciclăm 55% din acest gen de deşeuri, dar la cum se prezintă lucrurile astăzi, ținta este imposibil de atins.
Compostul este un amestec de materii organice descompuse, precum frunze, iarbă, bucăți de lemn, hârtie și alte deșeuri biodegradabile, care au fost transformate într-un îngrășământ natural bogat în substanțe nutritive. De asemenea, el poate ajuta la reținerea apei în sol.
Ce amenzi aduce legea
Societățile de salubritate au obligația de a prelua deşeurile biodegradabile, colectate separat, de la cetăţeni şi societăţi comerciale, și trebuie să le transforme în îngrășământ bio pentru agricultură. Persoanele care nu separă biodeşeurile riscă amenzi cuprinse între 400 şi 800 de lei, iar persoanele juridice, între 10.000 şi 20.000 de lei. De asemenea, operatorii de instalaţii de compost riscă amenzi cuprinse între 15.000 şi 30.000 de lei în cazul în care compostul pe care îl produc conţine, printre altele, substanțe otrăvitoare, poluante şi radioactive. În plus, amenzile se vor aplica şi pentru nerespectarea utilizării tipului de compost adecvat, respectiv compost de calitate foarte bună - Categoria A, în agricultură şi horticultură, sau a compostului de Categoria B, pentru spaţii verzi, urbane şi rurale.