Această prevedere este inclusă într-o propunere legislativă înaintată de mai mulți parlamentari PNL și depusă la Senat spre dezbatere, ea urmând să completeze Legea achizițiilor publice verzi. Ritmul de creștere al acestor achiziții în România este extrem de lent față de urgența cu care trebuie implementate pentru a asigura atingerea țintei de neutralitate climatică până în 2050 cerută de Comisia Europeană. Deși avem încă din 2016 Legea privind achizițiile publice ecologice (nr. 69/2016), iar din 2018 există un ordin al ministrului Mediului pentru aprobarea Ghidului de achiziţii publice verzi (Ordinul nr. 1068/1652/2018), nimeni nu este prea interesat să le pună în aplicare. Astfel, după mai bine de șase ani de la adoptarea legii, România nu are nici acum un Plan național de acțiune pentru achiziții publice ecologice, deși el trebuie aprobat în fiecare an.
Integrarea în documentația de atribuire a proiectelor de investiţii a cel puțin unei componente ecologice ar urma să aibă un impact bugetar pozitiv, deoarece diversifică instrumentele prin care România va putea obţine fonduri europene nerambursabile, se precizează în proiectul de lege. Modul de integrare a investiţiilor şi tipul lor ar urma să fie detaliate de Guvernul României, care, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a proiectului, va avea obligaţia să actualizeze normele de aplicare a legii achizițiilor verzi. La nivelul Uniunii Europene sunt multe state care integrează de mai mulţi ani în cadrul investiţiilor publice şi componente ale politicii de mediu. De exemplu, pentru autostrăzi sunt prevăzute sisteme fotovoltaice de iluminat şi semnalizare, pentru infrastructura feroviară şi rutieră se prevede înfiinţarea de perdele forestiere pentru combaterea poluării fonice asupra aşezărilor (substitut pentru panourile fonoabsorbante), pentru combaterea noxelor şi a blocajelor generate de viscole etc. Nici gestionarea ecologică a deşeurilor și a apelor uzate nu sunt ignorate la realizarea proiectelor din zona transporturilor.
Uniunea Europeană solicită statelor membre ca 50% cel puțin din totalul achizițiilor publice să fie verzi.
Ghid au, dar nu-l respectă
Ordinul nr. 1068/1652/2018 din 4 octombrie 2018 pentru aprobarea Ghidului de achiziții publice verzi stabilește că autoritățile publice locale sunt obligate să facă achiziții ecologice pentru șase categorii de produse și servicii pe care le cumpără în mod frecvent prin licitație sau achiziție directă: hârtie de copiat, mobilier, alimente și servicii de catering, autovehicule pentru transport, produse și servicii de curățenie, echipamente IT de birou. Cu toate acestea, nu există un instrument de măsurare a respectării acestei obligații de către autorități, dar un studiu arată că la mai bine de doi ani de la intrarea lui în vigoare, mai mult de 70% dintre autorități nu îl aplicau.
„În medie, dintr-un număr total de 202 licitații pentru hârtie de copiat și hârtie grafică publicate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) în perioada 13 noiembrie 2018 - 15 mai 2021, 79% dintre autorități nu au respectat legislația, respectiv nu au introdus în caietele de sarcini criteriile ecologice pentru achiziția de hârtie. 7% din totalul procedurilor au respectat parțial, iar doar 14% au respectat complet Ghidul de achiziții publice verzi”.
Studiul realizat de Asociația Română pentru Dezvoltare Locală Durabilă
Achizițiile ecologice, rateu după rateu
Conform Legii 69/2016 (modificată și completată), Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are responsabilitatea elaborării politicii naţionale în domeniul achiziţiilor publice verzi, aici fiind inclus și Planul naţional de achiziţii publice verzi. El stabileşte ţinte multianuale cu caracter obligatoriu pentru acest gen de achiziții și se adoptă prin hotărâre de guvern. În ceea ce privește Ghidul achizițiilor verzi, el cuprinde criterii minime privind protecţia mediului pentru șase grupe de produse şi servicii, precum şi caietele de sarcini standard.
Fără plan, nu avem ținte de atins
Conform legii din 2016, Planului naţional de achiziţii publice verzi trebuia adoptat în fiecare an până pe 31 octombrie pentru anul următor. El cuprinde ţintele obligatorii, acestea fiind exprimate sub formă de procent din valoarea totală a achiziţiilor publice realizate de autoritatea contractantă pentru furnizarea de produse, prestarea de servicii sau execuţia de lucrări pentru care au fost elaborate criterii ecologice de către Comisia Europeană. Nerespectarea țintelor stabilite anual constituie contravenție şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 de lei la 35.000 de lei. Cum însă nu avem un astfel de plan, țintele anuale nu sunt stabilite și nici amenzi nu se pot da.
Parcari pe autostrazi cu panouri solare (din strainatate);
Pe calea ferata perdele forestiere (din strainatate): Acest gen de investiții complementare proiectelor de infrastructură vor apărea și la noi, dacă Legea achizițiilor ecologice se va aplica