În perioada 19 august – 10 septembrie 2021, Galeria ICR Lisabona din Rua do Barão, nr. 10 va găzdui expoziția „50 de ani de la dispariția lui Max Hermann Maxy“, realizată de istoricul și cercetătorul Lucian Pricop. Vernisajul expoziției, care va cuprinde un număr de 27 de panouri, va avea loc joi, 19 august, la ora 19:00. În seara vernisajului, Lucian Pricop va avea o intervenție online.
Expoziția comemorativă face posibilă regândirea problemei multidisciplinarității și a proteismului lui Max Hermann Maxy, a felului în care transgresează granițele diferitelor practici artistice. Artistul își „împrumută“ desenul poemelor și cărților congenerilor, se lasă ispitit de „cealaltă față“ a formelor, creând obiecte, se distanțează de cubismul occidental, favorizând afectivul. Expoziția va trece în revistă adeziunea lui Maxy la realismul socialist și maniera în care i-a cedat, după 1948, acestuia, cât și resorturile de coerență întinse după 1960, pentru a stiliza moderat cubismul.
Expoziția prezentată la Galeria ICR Lisabona aduce în atenția publicului personalitatea lui Max Hermann Maxy, la 50 de ani de la dispariția acestuia. Pictor, inițiator de publicații, scenograf și creator de costume de teatru și de obiecte decorative, întemeietor de școală, profesor la Academia de Arte Decorative, Şcoala de desen pentru artiștii evrei și la Institutul „N. Grigorescu“, director al Muzeului Național de Artă, Max Hermann Maxy s-a născut pe 26 octombrie 1895, la Brăila și s-a stins din viață pe 19 iulie 1971, la București. Între 1913-1916 studiază la Școala de Bele Arte, avându-i ca profesori pe Camil Ressu și Frederic Storck. Mobilizat în timpul Primului Război Mondial, Maxy expune alături de Iosif Ross și Iosif Steurer, în 1918, într-o expoziție organizată la Iași. Prima expoziție personală, la București, în 1920, cuprinde numeroase scene de pe front. Studiază la Berlin între 1922-1923, unde devine membru al Novembergruppe. Expune la galeria Der Strum împreună cu Paul Klee și Louis Marcoussis. În 1924 participă la Expoziția Internațională de Avangardă organizată de grupul „Contimporanul“ la București, împreună cu Marcel Iancu, Constantin Brâncuși, Paul Klee, Hans Arp, Arthur Segal, Victor Brauner, Corneliu Michăilescu și Milița Petrașcu. În spiritul Bauhaus, înființează la București, în 1924, Academia de Artă Modernă și Decorativă (din 1928, sub numele Studioul de Artă Decorativă). În 1926, la Paris, sub influența lui Samuel Becket, creează decoruri și costume pentru L’Uomo, la bestia a la virtù de Luigi Pirandello și Saul de André Gide.
Lucian Pricop a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, Secţia Limba şi Literatura Română, Limba şi Literatura Franceză, în 1996 şi la Universitatea Sapienza din Roma (1999-2000). Școlile doctorale pe care le-a absolvit (l’École Doctorale Francophone en Scienes Sociales şi l’École Doctorale de Philosophie et Lettres din cadrul Université Libre de Bruxelles şi Şcoala Doctorală de Istoria Literaturii – Bucureşti) au reprezentat momente importante în strădania sa de a identifica posibilitatea formulării unui criteriu de consacrare culturală în spaţiul românesc. În cercetările sale s-a ocupat cu precădere de instituţiile literare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Din 2013 este cercetător afiliat şi participă semestrial la conferinţele, grupurile de lucru ale PHILIXTE («Études littéraires, philologiques et textuelles» - Université Libre de Bruxelles). Între 2014-2020 a fost invitat să ţină prelegeri sub auspiciile Centre Régional Francophone de Recherches Avancées en Sciences Sociales (CEREFREA), cursanţii fiind materanzi şi doctoranzi francofoni (români şi străini). În calitate de autor a publicat 10 volume (L’identité bibliographique de la littérature roumaine. Écrivains, éditeurs et lecteurs pendant la Belle Époque, 2015, Dicţionar de teorie literară, 2009; Simbolismul românesc. Manifeste literare. Poezie. Proză. Dramaturgie, 2003; Dicţionar de avangardă literară românească, 2001 (2003) etc., 4 drept coautor (Alexandrescu, Petruş, Bădescu, Ilie, Dobrescu, Emilian (coord.), Realităţi şi perspective ale învăţământului românesc, Editura Academiei Române, 2009) şi 24 traduceri (din Niccolo Machiavelli, Henri Bergson, Alfred Adler, Sigmund Freud, Gustave Le Bon, Fridrich Nietzsche, Gustave Le Bom, Arthur Schopenhauer, Jean-Jacques Rousseau s.a).