La 25 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție îi respingea lui Liviu Dragnea contestația la executare a pedepsei de 3 ani și jumătate de închisoare, primită de ex-președintele PSD în celebrul dosar „DGASPC Teleorman”. Însă magistrații au admis, tot atunci, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului 598, alineat 1, litera „c” din Codul de procedură penală.
În 14 decembrie 2023, Curtea Constituțională a luat în discuție această sesizare, cu toate că, între timp, Liviu Dragnea a fost eliberat din penitenciar, încă din data de 15 iulie 2021. În dosarul de la instanță, Dragnea a invocat nelegalitatea detenției, ca efect al unei alte decizii a CCR, 417 din 3 iulie 2019, decizie ce a fost adoptată la o săptămână după ce a fost condamnat definitiv.
Fostul politician arată că, raportat la această decizie a CCR din 2019, articolul criticat din Codul de procedură penală este neconstituțional, „în măsura în care se interpretează în sensul că o decizie a CCR, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești penale de condamnare, nu ar putea fi considerată o împiedicare la executarea pedepsei, deci nu este un motiv de contestație la executare în materie penală”. Dragnea mai susține că excluderea deciziilor CCR publicate ulterior rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești penale de condamnare dintre cazurile de împiedicare a executării pedepsei cu negarea caracterului obligatoriu al deciziilor CCR încalcă prevederile Constituției.
Decizia pe completurile specializate nu a putut fi folosită la contestarea executării pedepsei
Concret, obiectul dosarului de la CCR l-a constituit dispoziția din Codul de procedură penală care prevede că „Contestația la executarea hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo impiedicare la executare”. Curtea Constituțională arată că Liviu Dragnea, aflat la acel moment în executarea unei pedepse privative de libertate, susținea că este împiedicat ca, prin intermediul contestației la executare, să utilizeze Decizia CCR 417 din 3 iulie 2019, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Iar Dragnea solicita ca, prin decizia pe care CCR o va pronunța, să constate că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că o decizie a Curții Constituționale publicată după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești penale de condamnare nu ar putea fi utilizată ca o împiedicare la executarea pedepsei.
În motivarea deciziei, Curtea arată că Decizia 417 din 2019 „a constat în soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și ÎCCJ, generat de neconstituirea de către ÎCCJ a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor de corupție, contrar prevederilor legale. Totodată, prin acea decizie, CCR a statuat că acele cauze înregistrate pe rolul ÎCCJ din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmau să fie rejudecate”. În aceeași decizie, CCR a reținut că, din moment ce conduita neconstituțională a ÎCCJ a afectat judecata în primă instanță, spre deosebire de situația constatată în Decizia 685 din 7 noiembrie 2018 care a privit modul de constituire a completurilor de 5 judecători, a cauzelor de corupție, „nu devin incidente dispozițiile articolului 426 din Codul de procedură penală”. De asemenea, Curtea a mai statuat că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, astfel încât autoritatea de lucru judecat asociată hotărârilor judecătorești pronunțate de ÎCCJ, prin care au fost soluționate definitiv cauze de corupție, până la data publicării acestei decizii, nu este activă”.
Curtea i-a ținut lui Dragnea lecții de drept
Potrivit judecătorilor CCR, „plecând de la aceste premise, Curtea constată că Liviu Dragnea contestă, în realitate, dispozițiile Deciziei 417 din 3 iulie 2019 și considerentele pe care acestea se sprijină, dorind ca, prin pronunțarea unei decizii de admitere, să fie infirmate din aceasta două elemente. Or, cele două elemente au fost adoptate de CCR în temeiul prevederilor constituționale, potrivit cărora deciziile sale produc efecte numai pentru viitor”.
Mai mult, CCR arată că „o excepție de neconstituționalitate poate fi îndreptată numai împotriva unor dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță, nu și împotriva unei decizii a Curții Constituționale. Atacarea unei decizii a CCR este echivalentă cu exercitarea unei căi de atac, neprevăzută de lege și contrară Constituției”. „Având în vedere că tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al Deciziei CCR 417 din 3 iulie 2019, Curtea constată că se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de Liviu Dragnea”, se mai arată în decizia adoptată cu unanimitate de voturi.
Avocatul Corneliu Liviu Popescu este de o cu totul altă părere
Liviu Dragnea a fost reprezentat în acest dosar de la CCR de către cunoscutul avocat Corneliu Liviu Popescu, specialist în drept și pledant în cauze CEDO. Avocatul este de părere, însă, că textul de lege atacat de Liviu Dragnea trebuie interpretat ca având un caracter general obligatoriu, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii. Ca atare, ÎCCJ a statuat că textul criticat are în vedere orice motiv care împiedică o punere în executare a unei hotărâri penale de condamnare, inclusiv o eventuală nelegalitate a stării de detenție.
Corneliu Liviu Popescu a precizat, de asemenea, că Liviu Dragnea a fost condamnat de un complet nespecializat în materia infracțiunilor de corupție, rămânerea definitivă a acesteia realizându-se înainte de publicarea Deciziei CCR 417 din 3 iulie 2019. Mai mult, în contestația la executare, care a vizat doar starea de detenție, nu și hotărârea de condamnare, a arătat că pedeapsa care se executa la acel moment nu era pronunțată de un complet legal constituit. „Cu alte cuvinte, detenția nu era legală, în condițiile în care instanța care a pronunțat condamnarea nu era competentă. (…) De la momentul publicării în Monitorul Oficial, Decizia CCR a făcut ca starea de detenție a lui Liviu Dragnea să devină nelegală. Prin contestația la executare, s-a solicitat punerea în libertate, iar nu lipsirea de efecte juridice a hotărârii de condamnare”, a mai adăugat avocatul Corneliu Liviu Popescu.