Jurnalul.ro Ştiri Observator Cazul Lukoil. Ce înseamnă de fapt amânarea termenului de aplicare a sancțiunilor internaționale?

Cazul Lukoil. Ce înseamnă de fapt amânarea termenului de aplicare a sancțiunilor internaționale?

Specialiștii în drept consultați de Mediafax au explicat ce presupune o nouă amânare a termenului-limită de aplicare a sancțiunilor internaționale în cazul activelor gigantului rus Lukoil, decisă joi de Trezoreria Statelor Unite ale Americii.

Noul termen până la care Lukoil trebuie să își vândă activele globale, dacă nu vrea să suporte sancțiunile SUA este 1 aprilie, decizie fiind anunțată joi după-amiază, cu mai puțin de două zile înaintea expirării termenului actual.

De amintit că, după mai multe prorogări, pe 28 februarie expiră actuala „păsuire” în cazul în care gigantul rus nu își vinde activele, iar data până la care sunt exceptate benzinăriile Lukoil de la aplicarea sancțiunilor din afara Rusiei a fost amânat pentru 29 aprilie.

În același timp, Lukoil a confirmat, într-o declarație pentru Mediafax de miercuri, continuarea discuțiilor cu americanii de la Carlyle pentru vânzarea activelor sale globale.

Contactați de reporterul Mediafax, specialiștii în drept cu experiență în domeniul sancțiunilor internaționale au detaliat conceptul și implicațiile în cazul gigantului rus.

Potrivit specialiștilor, sancțiunile internaționale urmăresc blocarea fluxului de fonduri către Rusia, iar nu destabilizarea piețelor energetice și economice din restul lumii. Intenția este neechivocă și facil de observat, datorită faptului că a existat o continuitate neîntreruptă a permisiunilor încă de la momentul zero al sancționării PJSC Lukoil. Astfel, încă din 22 octombrie 2025, derogarea prin licențe generale a fost imediată, fiind adoptate concomitent. Licențele noi au fost adoptate întotdeauna înainte de ieșirea din vigoare a celor curente, iar autoritățile au oferit constant explicații prin FAQ-uri pentru a clarifica regimul aplicabil, cadrul cuprins de licențe și exemple aplicate.

„Întrucât vorbim de o situație fără precedent în legislația europeană, cauzată de o jurisdicție terță ce nu are aplicabilitate directă în spațiul economic european, tendința în piață a fost una defensivă – dar nu din rea-credință, ci din lipsa de cunoaștere și înțelegere a cadrului legislativ. Tendința mediului privat de business, a instituțiilor financiare și a autorităților publice a fost mai restrictivă decât însăși sistemul sancționator a cărui respectare s-a pretins, din teama de necunoscut. Această reacție a pus în pericol mii de locuri de muncă, tranzacții și contracte de sute de milioane de euro și proiecte de interes național, motiv pentru care OFAC a revenit cu recurență pentru a explica regimul sancționator, cadrul de aplicare, limitările de sancționare și delimitarea clară între jurisdicția SUA și alte jurisdicții”, arată specialiștii consultați de Mediafax.

Astfel, OFAC a emis o nouă licență temporară în data de 26 februarie, numită Licența Generală 131C. Această licență nu introduce reguli noi și nu schimbă esența cadrului derogatoriu deja existent de la finalul anului trecut, ci doar prelungește perioada în care anumite activități pot continua. Termenul până la care se aplică această derogare este 1 aprilie 2026, ora 07:01 dimineața, ora României. În rest, conținutul și limitele sunt aceleași ca în licențele anterioare.

„Pentru a înțelege mai ușor, trebuie spus că această licență nu ridică și nu anulează sancțiunile aplicabile Lukoil. Sancțiunile rămân în vigoare. Licența creează doar un cadru temporar și controlat, care permite continuarea anumitor activități deja existente, pentru a evita blocaje majore și pentru a permite o perioadă de tranziție organizată. În mod concret, licența permite continuarea contractelor care existau deja înainte de data de 22 octombrie 2025. Asta înseamnă că dacă o companie din grup avea un contract semnat înainte de acea dată, acel contract poate fi dus la capăt. Pot fi efectuate plățile necesare și pot fi realizate activitățile tehnice sau comerciale care țin de acel contract, atât timp cât ele respectă modul obișnuit în care lucrurile funcționau anterior”, explică specialiștii contactați de Mediafax, care au preferat să își mențină anonimatul.

Astfel, explică aceștia, se pot face plăți către angajați, furnizori, parteneri contractuali, creditori, proprietari sau autorități publice. Se pot plăti salarii și beneficii, chirii, asigurări, servicii IT, servicii juridice, servicii de mediu și alte servicii necesare pentru funcționarea normală. Se pot face lucrări de întreținere, reparații, revizii tehnice și se pot cumpăra piese sau materiale necesare pentru ca rafinăria sau celelalte entități să continue să funcționeze.

Este important de precizat că activitatea poate continua în regim normal, dar doar în legătură cu contractele existente înainte de 22 octombrie 2025. Nu este permisă extinderea activității dincolo de ceea ce exista deja, cu câteva excepții. Nu se pot începe proiecte noi care nu au legătură cu activitățile anterioare.

„Ca o excepție la excepție, licențele au permis și permit în continuare și încheierea unor contracte noi, însă doar într-o situație foarte clară: atunci când ele sunt necesare pentru a susține sau finaliza un contract vechi. De exemplu, dacă pentru a finaliza un contract de procesare este nevoie de o piesă sau de o intervenție tehnică, atunci poate fi încheiat un contract nou pentru acea piesă sau pentru acea reparație. Aceste situații sunt considerate activități de mentenanță și sunt permise pentru că sprijină activități deja existente”, detaliază sursa citată.

Potrivit specialiștilor, un element foarte important este legat de circulația banilor în interiorul grupului. Licența permite creditarea și debitarea conturilor entităților din grup pentru activitățile permise. Cu alte cuvinte, banii pot circula între companiile din același grup pentru a susține mentenanța și finalizarea contractelor existente. Conturile pot fi folosite în acest scop, singura interdicție fiind ca fondurile să nu ajungă la entitatea mamă din Rusia.

Mai mult decât atât, conform clarificărilor oferite de OFAC, noțiunea de „cont blocat” este aplicabilă exclusiv jurisdicției SUA, iar persoanele care nu sunt supuse jurisdicției SUA nu se supun riscului sancțiunilor americane, atâta timp cât activitatea desfășurată este permisă de licențele generale aflate în vigoare, arată sursa citată.

În același timp, licența stabilește clar ce nu este permis. Nu sunt autorizate transferuri de fonduri către Rusia. Nu este permisă finalizarea vânzării companiei fără o aprobare individuală separată din partea OFAC. Nu sunt permise tranzacții cu alte persoane sau entități sancționate, în afara celor menționate și doar pentru scopurile strict limitate prevăzute. De asemenea, nu este permisă începerea unor activități complet noi sau modificarea substanțială a celor existente.

Documentul explică și noțiunea de „wind down”, care înseamnă o perioadă de tranziție în care activitățile deja începute sunt închise sau duse la capăt în mod organizat.

„Scopul acestei perioade este de a preveni întreruperi bruște, blocaje comerciale sau disfuncționalități majore, mai ales în sectorul energetic. Practic, este o perioadă temporară în care se permite continuarea controlată a activităților existente și pregătirea procesului de vânzare a activelor, fără a modifica drepturile de proprietate până la obținerea unei aprobări speciale”, explică specialiștii în drept.

Concluzia: Licența Generală 131C este o prelungire a unui regim temporar deja existent încă de la emiterea sancțiunilor. Ea permite continuarea activităților obișnuite legate de contractele încheiate înainte de 22 octombrie 2025 și permite efectuarea plăților și transferurilor interne necesare pentru funcționare și mentenanță. Nu ridică sancțiunile, nu permite extinderea activităților și nu autorizează schimbări majore, ci creează doar un cadru de operare legal pentru o tranziție controlată până la 1 aprilie 2026.

(sursa: Mediafax)

 

 

 

Subiecte în articol: Lukoil sanctiuni amânare
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri