Liz Truss, actuala șefă a diplomației de la Londra, și fostul ministru de Finanțe din Cabinetul Johnson, Rishi Sunak, au intrat pe ultima sută de metri în cursa pentru obținerea conducerii Partidului Conservator și, implicit, a funcției de șef al executivului britanic.
Oricine va ieși câștigătorul alegerilor - care încep în luna august și al căror rezultat va fi anunțat pe 5 septembrie -, va moșteni una dintre cele mai dificile situații înregistrate în Marea Britanie în ultimele decenii. Inflația este pe cale să atingă 11%, creșterea economică stagnează, lira sterlină este aproape de un minim istoric în raport cu dolarul, iar acțiunile sindicale au luat amploare pe întreg teritoriul țării.
Confruntare cu final incert
Truss, lider convertit la cauza ieșirii Marii Britanii din UE, care a adoptat ulterior o poziție dură față de Bruxelles în negocierile post-Brexit, a promis să reducă taxele și impozitele, în timp ce Sunak, fost bancher la „Goldman Sachs”, a ridicat povara fiscalității la cel mai înalt nivel înregistrat începând din anii ’50.
De altfel, Sunak pare a fi perceput nefavorabil, în contextul în care, în mandatul său de ministru de Finanţe, impozitele au fost majorate semnificativ, iar inflaţia a atins un nivel-record. De asemenea, el este acuzat de trădare, deoarece demisia sa din guvern, produsă în contextul unei crize politice grave a Partidului Conservator, a provocat retragerea de la putere a premierului Boris Johnson.
Un sondaj realizat la comanda cotidianului „Financial Times” arată că Truss este favorită în scrutinul din Partidul Conservator, însă campania din următoarea perioadă poate schimba oricând tendința de vot în rândul conservatorilor.
Partidul, în prag de implozie
Cei doi candidați rămași în lupta pentru șefia Partidului Conservator și, implicit, cea a guvernului britanic adâncesc în acest moment rănile unei formațiuni politice și așa extrem de divizate, care ar putea fi nevoită să convoace alegeri anticipate.
Există câteva motive puternice pentru intensificarea acestui conflict intern, începând chiar cu modul în care va fi ales noul prim-ministru. Înlocuitorul lui Johnson nu va fi ales de cei 47 de milioane de britanici cu drept de vot, ci de un grup mult mai mic, format din cei aproximativ 160.000 de membri de bază ai Partidului Conservator.
Altfel spus, în Marea Britanie, prim-miniștrii nu sunt aleși în mod direct. În schimb, sunt aleși membri ai parlamentului, iar liderul partidului cu cel mai mare număr de parlamentari formează în mod convențional un guvern. Conservatorii dispun încă de o majoritate importantă de pe urma victoriei lui Johnson în alegerile din 2019. Succesorul său moștenește astfel, pur și simplu, această majoritate și preia șefia executivului.
În acest context, Truss și Sunak își vor petrece următoarele săptămâni călătorind prin țară, încercând să atragă de partea lor un electorat care reprezintă mai puțin de 0,5% din publicul votant. Ei trebuie să candideze pe temele de campanie care, în opinia lor, au cele mai mari șanse să fie pe placul acestui grup extrem de mic și foarte puțin diversificat de votanți.
„Vârsta medie a unui membru de partid este de 50 de ani. Ceva mai puțin de jumătate dintre ei au vârsta de pensionare și sunt predominant albi”, susține Tim Bale, profesor de politică la Universitatea Queen Mary din Londra, specialist în istoria Partidului Conservator.
„Ei locuiesc în cea mai mare parte în sudul Angliei și, din punct de vedere financiar, nu au probleme. Aceștia susțin o linie fermă în privința legii și a ordinii publice, sunt de acord cu taxele scăzute, dar cred că serviciile publice sunt importante și trebuie finanțate corespunzător, în special școlile, poliția și, bineînțeles, serviciul de sănătate”, a mai precizat Bale, citat de CNN.
Taxele, calul de bătaie
Deloc surprinzător, având în vedere criza costului vieții, principala temă de dezbatere este modul în care trebuie gestionată economia țării. Truss vrea o abordare diferită față de strategia majorărilor de taxe, adoptată de Johnson, și susține că reducerea imediată a acestora ar crea creșterea economică. La rândul lui, Sunak afirmă că aceasta este o economie fantezistă, având în vedere că Marea Britanie încă își revine după șocul economic provocat de pandemia de COVID-19.
Întreaga dezbaterea în sine pare însă fantezistă, având în vedere că Sunak a fost ministrul de Finanțe al lui Johnson. Printre susținătorii lui Truss a apărut în aceste zile o poveste potrivit căreia, deși face parte din Cabinetul Johnson în calitate de ministru de Externe, ea a fost persoana care s-a opus cel mai mult strategiei prezentate acum drept „creșterea de taxe a lui Sunak” și nu cea a șefului său, Boris Johnson.
Controversa devine și mai adâncă, dacă se ia în considerare evoluția ultimelor săptămâni de politică fiscală britanică, precum și patima generală investită în lupta dintre Truss și Sunak.
Acuzat de trădare
Mulți aliați ai lui Johnson susțin că demisia lui Sunak, în urma unui scandal de agresiune sexuală în care a fost implicat adjunctul șefului de grup al actualului premier, a fost o mișcare calculată tocmai pentru a-l răsturna de la putere pe actualul număr unu al executivului de la Londra și a încerca eventuala lui înlocuire cu fostul său ministru de Finanțe.
„Rishi a fost clar în scrisoarea sa asupra motivelor pentru care a demisionat. Asta este de ajuns”, a afirmat, pe de altă parte, un purtător de cuvânt al campaniei lui Sunak.
De atunci însă, principalii aliați ai lui Johnson s-au mobilizat pentru a o susține pe Truss în confruntarea cu Sunak și au un discurs agresiv contra acestuia, reluând teza potrivit căreia fostul ministru de Finanțe ar fi responsabil pentru eșecurile economice ale actualului executiv.
„Ei aruncă la gunoi rezultatele noastre din guvern, invocând chestiuni pentru care chiar Truss a votat în Cabinetul Johnson!”, a declarat pentru CNN, sub protecția anonimatului, unul dintre puțini parlamentari loiali lui Johnson, care îl susțin pe Sunak.
„Una este să spui că avem nevoie de o nouă direcție, alta este să ne ridiculizezi bilanțul și să afirmi că oricine îl susține pe Rishi face o greșeală. Dacă vor continua așa, vor avea cu adevărat dificultăți în a uni deputații, în cazul în care vor câștiga!”, a avertizat aceeași sursă.
Divizare și suspiciune
Tocmai această problemă, dacă Sunak sau Truss pot sau nu să unească parlamentarii într-un mod care să facă posibilă guvernarea, îi sperie pe mulți conservatori.
„Primii trei candidați au fost susținuți fiecare de aproximativ o treime din partidul parlamentar. Fiecare dintre ei a oferit o versiune foarte diferită asupra direcției în care ar trebui să se îndrepte formațiunea politică”, a atras atenția Salma Shah, fost consilier guvernamental, referindu-se la alegerile preliminare din cadrul Partidului Conservator.
„Acest lucru va face viața dificilă pentru orice nouă echipă de conducere, care va trebui să facă o punte de legătură. Este o sarcină îngreunată de faptul că echipele par să se fi sfâșiat reciproc, în presă și la televizor”, a adăugat Shah.
Bântuiți de umbra lui Johnson
Pe lângă lupta pe viață și pe moarte dintre cei doi candidați se profilează și amenințarea reprezentată de premierul demisionar. O mulțime de parlamentari continuă să creadă că Johnson era cea mai bună șansă a Partidului Conservator de a câștiga următoarele alegeri generale, iar modul în care șeful executivului a fost tratat de politicieni precum Sunak este de neiertat.
Un parlamentar vechi, care a intrat în parlament imediat după ce fostul premier Margaret Thatcher a fost forțată să demisioneze, a mărturisit pentru CNN: „Sunt îngrijorat. La vremea respectivă, între oamenii care au înjunghiat-o pe la spate și cei ce i-au rămas loiali a existat o linie de demarcație foarte clară, care a definit partidul ani de zile. Lucrurile sunt și mai complicate acum și nu sunt sigur că Sunak și Truss pot să acopere aceste diferențe!”.
De altfel, imediat după ce s-a decis că ultimii doi finaliști în cursa pentru șefia Partidului Conservator sunt Truss și Sunak, un parlamentar conservator și mai puțin optimist remarca: „Tocmai am pierdut următoarele alegeri!”.
Sarcina de a reinventa și unifica partidul, care se zbate în sondaje și se flagelează public de luni întregi, ar fi grea pentru oricine. Va fi însă și mai greu pentru oricare dintre actualii candidați, ambii având imaginile compromise de slujbele guvernamentale anterioare și ai căror susținători au aruncat cu noroi unul în celălalt, de-a lungul unei veri lungi și fierbinți.
Iar dacă facțiunile beligerante nu pot depăși aceste diferențe, s-ar putea să constate în cele din urmă că și-au distrus propriile șanse de a rămâne la putere și vor fi nevoite să predea cheile unui partid de opoziție care nu a mai intrat în Downing Street din 2010. Deși miza este atât de mare, foarte puțini conservatori se comportă în aceste zile ca și când ar înțelege asta.