Legarea contribuţiilor sociale pentru profesiile liberale de nivelul salariului minim îi dezavantajează puternic pe liber-profesionişti. De câte ori se va majora salariul minim, aceşti oameni vor fi nevoiţi să-şi renegocieze contractele cu firmele cu care colaborează. Cei mai mulţi nu vor vedea niciun ban în plus, având în vedere că Guvernul nu-i poate obliga pe patroni să crească venitul brut al colaboratorilor, cum îi obligă, de exemplu, să majoreze salariul minim al angajaţilor.
Problema va deveni gravă în următorii doi ani având în vedere că în programul de guvernare al PSD se prevede că salariul minim brut va ajunge la 2.000 lei în 2018, la 2.200 de lei în 2019 și la 2.400 lei în 2020. Deci, dacă aceste promisiuni vor fi respectate, liber-profesioniştii vor fi nevoiţi să plătească contribuţii sociale de 750 de lei în 2019 şi de 840 de lei în 2020 pentru a fi asiguraţi la pensie şi sănătate. Şi asta după ce în acest an au fost obligaţi să achite 665 de lei la pensii şi salarii, cei mai mulţi pierzând acum între 200 şi 300 de lei. Potrivit reglementărilor intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2018, cei care câştigă bani din exercitarea unei profesii liberale peste nivelul a 12 salarii minime brute pe economie vor trebui să plătească 25% din salariul minim la pensie şi 10% la sănătate.
Întrebarea este câţi dintre cei care au contracte de 2.000-3.000 de lei îşi vor permite să achite aceste contribuţii.
Armate de asistaţi social
O altă problemă este că şi plafonul de la care oamenii sunt obligaţi să achite contribuţii sociale este fixat tot la nivelul salariului minim. Practic, odată cu fiecare majorare a salariului minim, tot mai mulţi liber-profesionişti nu vor mai fi obligaţi să achite aceste contribuţii. Finalitatea va fi că statul va pierde bani de la cei cu profesii liberale care nu-şi vor mai achita contribuţiile sociale şi se va trezi cu o armată de cel puţin o jumătate de milioan de oameni, care lucrează exclusiv pe contracte de colaborare şi de autor, care nu vor fi asiguraţi la sănătate sau la pensii. Vor fi viitorii asistaţi social, după ce au muncit o viaţă întreagă, oameni cu care statul va cheltui bani cu pensii sociale.
Nu este în regulă nici faptul că liber-profesioniştii nu pot decide să-şi plătească măcar asigurările de sănătate dacă nu au bani şi pentru cele de pensii. Să li se dea şansa să plătească, ca să beneficieze măcar de asistenţă medicală.
Soluţia, munca la negru
Dacă liber-profesioniştii care câştigă sub salariul minim nu sunt obligaţi să achite CAS şi CASS, ce interes mai au să încheie un contract de colaborare şi să nu lucreze la negru? De ce ar mai plăti impozitul pe venit dacă tot nu beneficiază de niciun avantaj din partea statului?