Circulaţia în Bucureşti rămâne punctul cel mai nevralgic pentru calitatea vieţii în Capitală. Primăria anunţă câteva măsuri pentru descongestionarea traficului, altele sunt în curs, programul Gabrielei Firea având ca punct prioritar o ameliorare a situaţiei transportului în Bucureşti. Diferenţa semnificativă a valorilor de trafic în perioada concediilor de vară din iulie-august şi a minivacanţelor de iarnă - Crăciun până la Sfântul Ion - faţă de restul anului arată care ar fi capacitatea optimă pe care o poate suporta actuala reţea stradală. Credem că există măsurători ale ,,cocoaşei” care nu poate fi aplatizată fără investiţii substanţiale şi un efort de organizare şi disciplinare.
Poate municipalitatea să impună singură un asemenea program? Competenţele în transportul urban sunt împărţite între instituţii municipale şi ministere economice, investiţiile locale cu cele naţionale nu se pupă prea des. La fel, supravegherea şi ordinea sunt şi ele fărâmiţate între poliţii şi primării cu multe inspecţii, autorităţile de mediu nu au o politică fermă pentru blocarea invaziei de hârburi care invadează străzile şi sufocă parcările. Desigur că nimeni nu poate extinde vacanţele pentru încă nouă luni pe an pentru a circula confortabil în Bucureşti, dar o lege a mobilităţii ar da o comandă unică unei autorităţi. Primarul general a solicitat trecerea metroului în subordinea municipalităţii, coordonarea investiţiilor pe şoseaua de centură şi a racordurilor cu nodurile de acces, decizii pe care Guvernul le-a tot amânat. Sunt experienţe în alte oraşe europene aglomerate care au impus restricţii de circulaţie în zonele centrale pentru automobile, taxe de acces şi amenzi drastice pentru blocarea traficului. Eliminarea taxiurilor neautorizate, extinderea transportului în comun şi asigurarea de benzi dedicate, cu măsuri eficiente de disciplinare a tuturor şoferilor, extinderea circulaţiei bicicletelor au dat rezultate în alte capitale. Bucureştenii riscă sufocarea şi marea înţepeneală dacă nu acceptă ideea că un trafic mai lejer înseamnă şi renunţări, şi reguli mai stricte, şi cheltuieli mai mari.