Guvernul Orban a căzut după doar 93 de zile de la învestitură, scufundând planurile președintelui Iohannis PNL de organizare a anticipatelor. Eșecul construcției politice numite „Guvernul meu” arată că democrația parlamentră și instituțiile constituționale funcționează încă pentru a stăvili tendințele autoritariste ale unui președinte puțin dispus să accepte dialogul cu adversarii politici. La învestirea din 4 noiembrie 2019, formula de guvern Orban a strâns 240 de voturi, pentru debarcare din 5 februarie 2020 votând 261 de parlamentari. Adică, miniștrii n-au apucat să dea jos paltoanele! La data căderii, epidemia coronavirusului era încă privită de la mare distanță, ca un pericol care privea doar China, deși o minimă analiză a fenomenului avea concluzii îngrijorătoare. Am putea spune că durata guvernării Orban se suprapune exact pe declanșarea epidemiei în China și luarea, în ceasul al 12-lea, a primelor măsuri anticoronavirus ale Executivului. Abia în „noaptea ordonanțelor”, când Italia fusese deja contaminată, s-au degajat procedurile de achiziții strecurate în planul penal de privatizare a Sănătății. Dacă „guvernul meu” ar fi fost valid și în prezent, Iohannis ar fi fost pus în situația să-i ceară demisia lui Orban pentru iresponsabilitatea de a lăsa luni întregi stocurile antiepidemice pe zero. La trei luni de la preluarea puterii, nu mai poți arunca vina pe „dezastruoasa moștenire a PSD”, timp în care guvernul a fost informat constant de SRI asupra pericolului pandemiei, iar profesioniștii din sistemul de urgență cereau insistent finanțări pentru completarea stocurilor. Nici instituția prezidențială nu a fost îngrijorată de coronavirus. Klaus Iohannis, obsedat de anticipate, nu a intervenit, o ședință CSAT fiind convocată foarte târziu. Un CSAT complet șchiop, cu miniștrii având bagajele făcute, este chemat în 25 februarie să ia măsurile de urgență deja tardive. Un tablou jalnic al incompetenței generalizate, cu încercări de cosmetizare pentru a bloca isteria populației cuprinse de sindromul crizei sanitare. Ministrul Sănătății putea fi demis de zeci de ori până acum. Rezultatele statistice arată că în madatul Costache, gripa a produs mai multe victime în România, raportat la populație, decât decesele raportate de China pe seama coronavirusului. Indicele de mortalitate la gripă, pe un milion de persoane, este 2,5 în România și de 1,85 în China pe coronavirus. Măsurile de prevenție ratate în cazul gripei vor fi aplicate mai strict acum? Din decembrie nu se mai găseau vaccinuri antigripale, dar Costache nu a mișcat un deget, prioritatea echipei de șmecheri cu ștaif aciuate în jurul lui fiind racordarea la bugetul public a clinicii private unde este angajat.
După experimentul Orban, România a validat guvernările de unică folosință, pe care le arunci la coș după doar un trimestru. Iohannis începe prost al doilea mandat, alegerea lui cu largă majoritate riscă să-i fie suport pentru o aroganță politică și mai accentuată. Suficiența de care dă dovadă în analiza realității poate să facă din Iohannis un președinte chiar mai detestat decât Băsescu. După emoția „Colectiv”, pe care a exploatat-o politic, îi va fi foarte greu să scape de răspundere în fața crizei coronavirus, care stă să rupă porțile țării. Ca o concluzie la situația de față, scoatem din tolba de expresii celebre mesajul trimis prin Radio Moscova, din prizonieratul din Rusia, de un soldat român captiv la Cotul Donului: „Marioaro, nu-i e bine vacii noastre!”