„Marta Cozmin a fost sora compozitorului Pascal Bentoiu și cumnata poetei, prozatoarei, traducătoarei și memorialistei Annie Bentoiu (autoare a unui remarcabil volum de amintiri, Timpul ce ni s-a dat). Tatăl ei, condamnat în două rânduri de regimul stalinist, a murit în 1962 la Jilava. Între timp, frații Marta și Pascal fuseseră luați în îngrijire de Camil Petrescu, devenit naș de cununie al Martei cu Alexandru Pop, cunoscut ca poet și traducător (notabil, încă în viață) sub numele de Alexandru Miran”, dezvăluia criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii dedicate scriitoarei Marta Cozmin.
Despărțirea sufletului de trup
„Tânăra Marta - evidenția în continuare profesorul Cernat - a absolvit Facultatea de Matematică-Fizică, lucrând ca funcționară obscură multă vreme. Cele patru romane ale sale - romanțiosul «Marea la ora șase» (1976), social-psihologizantul «Supraviețuitorii» (1980, cel mai bun roman al ei, gravitând obsesiv în jurul unui personaj straniu), comico-satiricul «Tandem sau Să vorbim despre palmieri» (1984) și introspectivul «Primăvara la Zürich» (2001), oarecum analog romanelor exotice despre experiența orbirii ale Mărgăritei Miller-Verghy (2001) - nu au reușit să o impună atenției”. Și totuși: „Merită reevaluat primul ei volum de proză scurtă: «Geamantanul din America» (1969), mai puțin umoristul «Câinele și gramofonul» (1973). Câteva bucăți componente sunt antologice: autoreflexiva «Fraza» (alcătuită dintr-o unică frază), «Și a fost ziua a noua» (istoria atroce a două surori bătrâne care amână declararea morții fratelui ca să-i încaseze pensia) și, mai ales, descrierea infinitezimală a despărțirii sufletului de trup din «Obsesia»”.
„Șagolea din fântână”
Printre ultimele tușe cernatiene: „O parte a acestor proze va fi extinsă, adaptată și dramatizată câteva decenii mai târziu, în câteva din cele douăsprezece comedii și fantezii comice reunite, între 2000 și 2007, în patru volume de «Teatru». Cele mai originale rămân însă cărțile de povești: «Cocoșul de apă» (1971), «Porțile vântului» (1975), «Degetarul de ceață» (1976), «Croitorul de povești» (1980), «Umbra poveștilor» (1986), «Sora păpădiilor» (1988), «Carte de povești» (1999)”. Concluzia criticului literar: „Multe basme sunt invenții pure, cu un bestiariu fantast și uneori neliniștitor (o masterpiece din, probabil, cea mai bună culegere a ei, «Croitorul de povești», este suav-demonica «Șagolea din fântână»). De neignorat”.
Blestemul tatălui
Fiică a faimosului avocat Aurelian Bentoiu, ministru al Justiției în mai multe rânduri între 1939 și 1940 (de fiecare dată în guvernul Gheorghe Tătărăscu), Marta a avut parte de o educație aleasă. A urmat mai întâi lecții particulare, acasă, apoi cursurile pensionului catolic Sf. Maria din București. A absolvit liceul în 1948, când comuniștii fuseseră deja instalați la cârma României de bolșevici, iar tatăl ei era deja în pușcărie, ispășind o pedeapsă de opt ani pentru trecutul politic (liberal). De altfel, părintele Martei avea să-și sfârșească zilele scriind poezii, în închisoarea Jilava, în vara anului 1962. Pedeapsa aplicată tatălui s-a răsfânt, din păcate, și asupra fiicei, dată afară din postul ocupat la Biblioteca Centrală de Stat în 1957. Aproape toată viața, Marta a purtat stigmatul „burghejilor” nereușind să se impună prin scris în vitrina culturală aranjată de comuniști după chipul și asemănarea omului nou, Homo Sovieticus.ț
93 de ani s-au împlinit pe 31 ianuarie 2023 de la nașterea Martei Cozmin
„Multe basme sunt invenții pure, cu un bestiariu fantast și uneori neliniștitor. De neignorat!”, Paul Cernat, critic literar
Scriitoarea Marta Cozmin a fost sora compozitorului Pascal Bentoiu și cumnata poetei, prozatoarei, traducătoarei și memorialistei Annie Bentoiu
Două Premii ale Uniunii Scriitorilor a primit Marta Cozmin, în 1980 și 1984