Martha Bibescu era descendentă, pe linie maternă, din Mavrocordați (origine bizantină de care va face mult caz) și fiică a omului politic conservator Ion Lahovary. Educată la Paris și într-o mănăstire cu profil românesc din Belgia, Martha Bibescu s-a căsătorit la 19 ani (cu dispensă de la Vatican) cu prințul George Valentin Bibescu (nepotul domnitorului Gheorghe Bibescu și frate cu diplomatul și dramaturgul Anton Bibescu, deținător al palatelor de la Posada și Mogoșoaia - revendicate azi de strănepoți). „Tânăra inteligentă și mondenă integrată la vârf în aristocrația europeană (deși femeie, va fi primită și în masonerie) debutează cu volumul «Les Huits paradis» (1908), cuprinzând relatări de călătorie din Turcia și Persia; publicat la îndemnul lui Maurice Barres, volumul cu sugestii de Halima modernă primește Premiul Academiei Franceze și e întâmpinat elogios de elita literară a Franței, între care Remy de Gourmont și Marcel Proust (pe ultimul, Martha îl va evoca, în 1928, în volumul memorialistic «La bal cu Marcel Proust»)”, remarca istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unui medalion excepțional dedicat Marthei Bibescu.
Inimă iubăreață, minte brici
Îi cedăm cuvântul: „Vor urma, apărute tot la Paris, romanțurile istorice senzaționale «Alexandre Asiatique» și «Une fille de Napoleon». Relațiile sale diplomatice (și sentimentale) cu mari personalități politice, militare și culturale din Europa, dublate de un patriotism ecumenic, o fac să pledeze eficient cauza românească pe lângă marile puteri în negocierile Păcii de la Versailles (s-a vorbit mult și despre legăturile ei intime cu diverse servicii secrete). Deopotrivă pasională și cerebrală, cu talent politico-diplomatic, nu doar literar, a avut mulți amanți celebri, între care Ferdinand I (evocat, în anul morții acestuia, în volumul «Une victime royale», apoi în «Două portrete») și Alfons al XIII-lea al Spaniei”.
Documente secrete la castelul de la Posada
Înapoi la literatură: „«Le Destin du lord Thomson of Cardington suivi de Smaranda» (1932) romanțează captivant un episod-cheie din Primul Război Mondial, când ofițerul de Intelligence Cristopher Thomson, care făcuse o pasiune pentru Martha, a ascuns în castelul de la Posada documente secrete al Ambasadei; ulterior, Martha și Cristopher participă la distrugerea sondelor de petrol din Valea Prahovei, pentru a nu fi capturate de inamic. După Primul Război publică romanul rural-etnografic «Izvor, pays de saules» (prima traducere românească, din 1938, a fost prefațată de Mihail Sadoveanu), care a sedus publicul francez cu exotismul folclorului românesc”.
O sinteză ficțională a istoriei românești
Urmează, mereu în franceză, zeci de narațiuni exotic-aristocratice sau istorico-sentimentale: „Le Perroquet vert” („Papagalul verde”), „Catherine-Paris”, „Noblesse de robe” (având la bază un... îndreptar de modă), „Jour d’Egypte”, „Croissade pour l’anemone”, „Égalité”, „Loulou, prince imperial”, „Katia. Le demon bleu du tzar Alexandre”, „Le Rire de la Naiade”, „Images d’Epinal”, „Le Tendre amour de Napoleon: Maria Walewska”, „Louison, le bel amour du dernier roi de France” etc., urmate, după Al Doilea Război, de „Voyageur voile”, „Laure de Sade, duchesse de Guermantes”, „Theodora ou le cadeau de Dieu” ș.a. „Ampla construcție «La Nymphe Europe», parțial apărută postum, e o sinteză ficțională a istoriei românești - apreciază Paul Cernat. Incursiunile avizate în tradițiile, istoria și arta românească din «Pages de Bukovine et de Transylvanie» și din splendida «Feuilles de calendrier» au avut impact peste hotare”.
Membră a Academiei Franceze
Martha Bibescu a fost apropiată și de liderii europeni postbelici (Churchill, despre care a scris un volum retrospectiv, Charles de Gaulle ș.a.). De real interes e „Jurnalul politic” din 1939-1941, cu observații, de la nivelul cel mai înalt, despre fascizarea Europei și României (ostilă extremei drepte, Martha Bibescu și soțul ei au fost protectori ai lui Mihail Sebastian). Din nou Paul Cernat: „Membră a Academiei Franceze din 1955, deținătoare a Legiunii de Onoare, Martha Bibescu a avut oarecare influență diplomatică și în timpul Războiului Rece”.
Fiica sechestrată
Nu în ultimul rând: „În primii ani ai comunismului, fiica sa Valentina și soțul ei Dimitrie Ghika au fost sechestrați în România, fiind eliberați abia în 1956 (ulterior, Dimitrie va deveni general în armata britanică, calitate în care va comanda parada regală cu ocazia vizitei la Londra a lui Nicolae Ceaușescu…). Recuperată și, uneori, mitizată în perioada postdecembristă, Martha Bibescu a fost o scriitoare de bun nivel și o personalitate de mare anvergură. O recentă monografie documentară publicată de cercetătoarea Alina Pavelescu poate fi semnalul unei (re)evaluări mai ample”.
Mogoșoaia și Posada, două castele cu istorie vie
În anul 1911, Maria-Nicole Darvari a vândut Palatul Mogoşoaia vărului ei George Valentin Bibescu, care la rândul lui l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Martha, care avea să se ocupe cu renovarea palatului începând cu anul 1912. Regina Maria a României a fost prima persoană care a semnat în cartea de onoare a vizitatorilor palatului. Pe urmele ei au călcat apoi nume ilustre ale scenei mondiale, de la scriitorul aristocrat Marcel Proust și generalul rebel Charles de Gaulle la Winston Churchill, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei sau August von Mackensen. Din păcate, în 1916, în plin război, palatul prințesei Martha Bibescu a fost jefuit, mobilierul lui distrus, iar picturile sale arse. Vestea pârjolirii de la Mogoșoaia, primită de Martha la castelul familiei de la Posada, a bulversat-o, mai ales că venea laolaltă cu acuzațiile de spionaj în favoarea invadatorului german. Deznădăjduită, prințesa s-a exilat vreme de patru ani în Anglia, la Londra.
Împotriva Rusiei staliniste
Revenită acasă în 1920, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare a palatului ei iubit, toți banii obținuți din drepturile de autor pentru trei cărți publicate în limba franceză, în următorii șapte ani („Isvoru, Le Pays de Saules”/„Izvor, țara sălciilor”, 1923, pentru care a primit, pentru a doua oară, Premiul Academiei Franceze; „Le perroquet vert”/„Papagalul verde”, 1924, și „Catherine-Paris”, 1927), investindu-i la Mogoșoaia. Nu fără succes. În 1927, Palatul Mogoșoaia era reinaugurat. Gloria de altădată strălucea din nou în toată splendoarea. În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, castelul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. Războiul a surprins-o pe prinţesă angajată civic în lupta împotriva pericolului reprezentat de Rusia stalinistă. Efectul? După 6 martie 1945, palatul a fost confiscat de comuniști, singura mișcare permisă „moșieresei” fiind declararea fostei reședințe monument istoric, în ciuda faptului că Mogoșoaia aparținea încă în acte Marthei Bibescu.
Exil pe viață
În septembrie 1945, prințesa Bibescu a plecat definitiv din țară - mai întâi în Anglia, apoi în Franţa -, alegând să protesteze astfel faţă de cursul politicii româneşti, lăsând Palatul Mogoșoaia în grija fiicei sale Valentina și a soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești. Patru ani mai târziu, palatul a fost naționalizat (Valentina și Dimitrie fiind arestați). În perioada următoare, bijuteria arhitectonică de la Mogoşoaia a fost din nou devastată, colecțiile de artă, mobilele, vesela au fost furate… Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă.
Imaginea Casei Dior
Elegantă și grațioasă, Martha Bibescu a fost decenii la rând imaginea Casei Dior. În 1945, când prințesa era nevoită să-și părăsească țara și familia, casa de modă franceză crea special pentru ea rochii lungi până-n pământ, sub forma unor tunici elenistice, vestimentații devenite faimoase în epocă.
50 de ani se vor împlini pe 28 noiembrie 2023 de la moartea, la Paris, la 88 de ani, a Marthei Bibescu
„A da o virgină pe mâna unui bărbat este ca și când ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe”, Martha Bibescu
„Tânăra inteligentă și mondenă integrată la vârf în aristocrația europeană (deși femeie, va fi primită și în masonerie) debutează cu volumul «Les Huits paradis»”, Paul Cernat, istoric literar
„Pentru mine, sunteţi personificarea Europei”, Charles de Gaulle, scrisoare pentru Martha Bibescu
„Deopotrivă pasională și cerebrală, cu talent politico-diplomatic, nu doar literar, Martha Bibescu a avut mulți amanți celebri, între care Ferdinand I”, Paul Cernat, critic literar