Jurnalul.ro Editoriale Mesajul care și-a greșit adrisantul

Mesajul care și-a greșit adrisantul

de Serban Cionoff    |   

Sediul PSD sector 2 a fost vandalizat în noaptea de sâmbătă spre duminică, iar faptele s-au petrecut la puțină vreme după ce sediul din Cluj al aceluiași partid a fost atacat cu cocktail Molotov. Bilanț degradant și revoltător la care se adaugă vandalizarea, în decembrie anul trecut, sediului PSD din Giurgiu de către odrasla unui lider local PNL sau o altă faptă de aceeași urâtă factură petrecută acum un an la sediul organizației județene Bistrița Năsăud a PSD. Deocamdată nu se cunosc, cu nume și prenume, cine au fost cei care au comis agresiunile din București sau de la Cluj, dar nu există semne de îndoială asupra faptului că ei aparțin acelei categorii de indivizi care nu concep o altă formă de a a-și manifesta animozitățile și resentimentele față de adversarii politici decât violența și distrugerea.

După cum era de așteptat, incidentul de sâmbătă noaptea a fost intens comentat, ce-i drept  mai mult pe conturile de socializare, unde a stârnit aprinse replici critice sau aprobative, dar mult mai mai puțin pe canalele media, care l-au expediat la capitolul fapt divers. Excepție făcând, și de această dată, postul Antena 3 care, aseară, la emisiunea moderată de Mihai Gâdea, a acordat cuvenita atenție semnalelor, periculoase și îngrijorătoare pe care le-au transmis făptuitorul (sau făptuitorii)actului huliganic din Capitală și,deopotrivă, cei care i-au mobilizat la o asemenea acțiune. De aceea, cred că a devenit foarte necesară o discuție aplicată, la obiect, despre cauzele și dimensiunile proliferării fenomenelor de violență în  viața publică. Discuție care să se finalizeze prin elaborarea unor strategii viabile, adecvate de limitare, prevenire și sancționare a acțiunilor de asemenea factură. Discuție care,în mod firesc și necesar, nu poate face abstracție de modul în care opinia publică- această ,,voce a puterii tăcute’’ - a comentat întâmplarea de sâmbătă noaptea. Până atunci, îmi îngădui să comentez incidentul luând ca punct de referință pagina de Facebook a deputatei Rodica Nassar, președinta organizației PSD sector 2, unde a fost făcut public actul de vandalism, ilustrându-se comentariile succinte cu câteva imagini foarte convingătoare și conchizând cu îndreptățire:,,Mă gândesc cu îngrijorare dacă nu cumva mâine le vin și alte idei’’.

 După cum era de așteptat, majoritatea comentariilor dezaprobă acțiunea huliganilor, pe care o consideră o intolerabilă încălcare atât a normelor de conviețuire socială, cât și a celor care reglementează dialogul și confruntarea politică într-u stat democratic. Motive pentru care, în repetate rânduri, se cere sancționarea făptuitorilor conform legilor în vigoare. Numai că, într-o antiteză (deloc întâmplătoare, aș zice) cu asemenea puncte de vedere realiste și îndreptățite, am întâlnit și comentarii care nu doar că justifică o asemenea vandalizare, ba chiar- să vezi și să nu crezi!- sancționare a vinovaților este taxată ca tentativă de ,,ștergere a oricărei urme de opinie liberă și de rezistență din rândul românilor’’. Așadar, atacarea și, mai rău, tentativele de distrugere a sediilor unei formațiuni politice față de al cărei doctrină poți să ai rezerve categorice, reprezintă o formă de confruntare politică! Dacă nu chiar de ,,voioasă, liberă cugetare’’…

 Poate că nu m-aș fi oprit cu precădere la acest punct de vedere dacă nu ar fi fost exprimat de către o persoană de vârstă tânără, aparținând generației în curs de a prelua cârmuirea destinelor țării sau dacă el ar fi rămas unul singular și izolat. Din păcate, o asemenea idee, viciată și vicioasă, o putem regăsi și în alte mesaje care circulă în mediul online și care vine la pachet cu o alta , la fel de viciată și de vicioasă. Mă refer la postările pe care le transmit mai tinerii noștri concetățeni care îi fac după cum le vine la gură pe cei din generațiile mai vârstnice, afurisindu-i că sunt membrii sau doar simpatizanți ai PSD și că, prin urmare, susțin ,,ciuma roșie’’. Cam la ce nivel de informație politică se situează postacii cu pricina, care habar nu au că sintagma pe care o repetă cu frenezie aparține șefului propagandei naziste, asta ar fi, până la urmă, o chestiune personală, eventual de grup. Dar când, în numele unei asemenea reprezentări, în spațiul public este vehiculată ideea ca pensionarii să nu mai fie lăsați să își exercite dreptul democratic la vot, asta depășește de-acum condiția de aberație și intră sub incidența a ceea ce specialiștii numesc patologiile democrației. De bună seamă, nu am de gând ca, printr-o forțată și nedreaptă extindere de sferă, să dau unor asemenea aberații statut de reprezentare colectivă, convins fiind că este vorba despre ieșiri umorale pe care comportamentul și acțiunile tinerelor generații le vor da replica meritată.  Drept urmare, nici de data aceasta nu m-aș fi oprit la asemenea alegații dacă, recent nu aș fi citit, sub semnătura venerabilului gânditor Mihai Șora următoarele notații:,, Dacă fiecare om cu mintea limpede le-ar explica altora ce însemnă gândirea captivă, cum poți fi prins în mrejele gândirii manipulatorii, cercul oamenilor liberi s-ar lărgi fără îndoială, iar fisurile dintre generații s-ar umple cu alt conținut decât cel al refuzului, al detestării sau al invectivelor reciproce’’.

 Gânduri foarte frumoase și foarte înțelepte pentru care nu pot să îi exprim domnului Mihai Șora sincerul meu respect. Nu însă înainte de a-i atrage atenția, cu toată deferențe cuvenită, că a greșit adrisantul! Și asta pentru că domnia sa a făcut publice aceste idei atunci când și-a exprimat dorința ca fiecare dintre #rezistenți și participanții la marșurile în apărarea Zeiței Anticorupției să… adopte câte un pesedist. Pe care să îl educe(sau să îl re-educe?!) în spiritul acestor nobile idealuri ale toleranței, respectului și civilizației. Până aici, toate bune și frumoase, numai că, până acum, nu avem cunoștință ca personalități reprezentative ale PSD sau ale alianței aflate la guvernare să fi rostit îndemnuri la ură, discriminare, la violență sau la excluziune socială. Dar încă să fi trecut la violențe de felul celor pe care le-am menționat în debutul însemnărilor de față. În schimb, putem oferi multe, rușinos de multe exemple, în care ideologi și strategi, mai vechi sau mai noi, ai protestelor, și-au înscris asemenea profund nedemocratice năzuințe pe stindardul lor de luptă și, mai rău, au purces la fapte...

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri