Câtă dreptate a avut înțeleptul care a spus că diavolul se ascunde în detalii poate că nici nu mai este nevoie să o spunem, de vreme ce mai nu este zi în care să nu ne convingem că ,într-un fel sau altul, tocmai unii dintre cei care se proclamă neînfricați militanți pentru cauza adevărului sunt cei care trec sub tăcere asemenea amănunte relevante. Lucru de care ne putem convinge și acum, când în actualitate au revenit urzelile dubioase și combinațiile perfide în care s-au implicat- sau,poate că mai sunt implicate – renumite personaje ale scenei politice. Foarte convingătoare argumente,în acest sens, având noi,de data asta, în ceea ce privește un subiect fierbinte deschis de recentele declarații de presă ale lui Liviu Dragnea, respectiv după răspunsurile date de Victor Ponta. Este vorba despre târgul dintre Traian Băsescu, la acea vreme președinte al României, și primul ministru Victor Ponta, în urma căruia Laura Kovesi a fost numită procuror șef al DNA. În memoria multora dintre noi, oameni care nu avem de-a face cu lumea justiției decât în mod tangențial, investirea multilateral medaliatei zeițe a anticorupției din spațiul carpato-pontico-dâmbivițean s-a petrecut la scurtă vreme după ce domnia sa și-a încheiat mandatul de procuror general al României,la începutul lui octombrie 2012.
Numai că, dacă răsfoim documentele sau măcar presa vremii, aflăm că,în realitate, lucrurile nu au stat deloc așa. Mai precis, la 2 octombrie 2012, ministerul Justiției, al cărui portofoliu era deținut de către Mona Pivniceru, solicita ministerului Afacerilor Externe, titular fiind Titus Corlățean,sprijin în vederea demarării procedurilor de ocupare de către Laura Codruța Kovesi a postului de ministru consilier ,înalt reprezentant al ministerului Justiției pentru relația cu Comisia Europeană pe aspectele referitoare la îndeplinirea condiționalităților stabilite în cadrul MCV privind reforma sistemului judiciar. Solicitare căreia i s-a răspuns cu maximă celeritate,Laura Kovesi fiind detașată pentru o perioadă de trei ani la ministerul Afacerilor Externe, urmând să activeze în cadrul Reprezentanței României la UE.
Toate acestea reprezintă,însă, numai o parte a poveștii, pentru că, pe 3 octombrie 2012, Hot News- cureaua de transmisie între binom și mase- făcea publică declarația Laurei Kovesi potrivit căreia domnia sa ,,nu exclude’’ o candidatură la șefia DNA. Opțiune motivată în următorii termeni:,,Consider că lupta anticorupție este o dimensiune importantă prin prisma MCV și a implicațiilor pe care le are pentru România’’. Informație foarte exactă întrucât, tot pe 3 octombrie 2012, Laura Kovesi și-a depus candidatura pentru această atât de importantă funcție, numele său fiind unul dintre cei 11 nume de competitori publicate pe pagina ministerului Justiției. Numai că, pe 18 octombrie, Laura Kovesi face cunoscut că nu se va prezenta la interviul din 24 octombrie pentru ocuparea acestui post, întrucât, din 16 octombrie, activează în cadrul Reprezentanței țării noastre la UE. Informație confirmată, și ea, printr-un comunicat de presă al ministerului Justiției.
În acest fel, lucrurile păreau că și-au intrat pe un făgaș liniștit și fără a ne mai aștepta la cine știe ce surprize. Pentru ca, prin Decretul 483/2013 Laura Kovesi să fie numită procuror șef al DNA, la propunerea primului ministru, Victor Ponta, care asigura și interimatul la ministerul Justiției. Surpriză care a survenit la puțin timp după ce, pe 27 martie, Mona Pivniceru demisionase din funcție. Ce a urmat, se cunoaște de-acum, funcția de ministru a fost,ulterior, preluată de către Robert Cazanciuc, de profesie procuror. Dar, mai ales,vechi colaborator al Laurei Kovesi din vremea când aceasta era Procuror General, iar de-acum înscăunatul ministru îi era purtător de cuvânt. Cuvânt din care, între noi fie vorba, nu i-a ieșit nici în vremea ce au urmat, domnia sa angajându-se în fața colegilor săi, procurorii, că pe perioada în care va fi ministru, nimeni nu îi va clinti din corpul magistraților. Acolo unde i-a vârât cu anasâna fosta ministresă , europârăcioasa de lugubru renume, Monica Macovei.
Pe bună dreptate, ne-am putea întreba: care au fost argumentele în temeiul cărora premierul Victor Ponta a făcut această mișcare surprinzătoare?A fost numai ideea sa?I-a fost sugerată sau,poate, mai rău, i-a fost impusă? Și dacă da, de către cine și de unde? De aici,de acasă sau din alte azimuturi? Sau, pur și simplu, de la Bruxelles, i-a trimis însăși Laura Kovesi o solicitare expresă să fie titularizată pe post invocând ca motiv suprem faptul că o răvășește dorința de a promova anticorupția pe meleagurile natale?
Iată doar câteva întrebări la care, corect și cinstit, ar trebui să răspundă nimeni altul decât Victor Ponta. Dacă, bineînțeles, vrea să îi mai luăm în serios și să mai credem în zicerile sale. Ziceri care, din păcate, până acum, nu prea trec pragul unor ieftine miștocăreli șmecheroase sau ale unor amenințări mardeiașe… și cam atât!