Aşteptările societăţii sunt mai mari decât ritmul în care evoluează societatea, fie că vorbim de infrastructura publică, de serviciile medicale, de cele fiscale sau edilitare. Problema vine din ritmul greoi, cu paşi înainte, dar și cu paşi înapoi, cu care se înaintează, susţine Mihnea Predeţeanu, specialist în comunicare. Interviul face parte din proiectul Românii în anul Centenarului, un proiect Jurnalul şi Antena 3.
Vi se pare că, în ultimul an, România a evoluat în bine, în rău, a rămas la fel? De ce?
Mihnea Predeţeanu: România a evoluat în bine. Provocarea principală ţine de ritmul în care se avansează în bine. Se poate face mai mult, putem să evoluăm mai repede? Cu siguranţă, da. Evoluţia României nu ţine doar de performanţele economice, ci ţine şi de modul în care reuşim să ne dezvoltăm ca societate pe fiecare coordonată. România a evoluat în bine, dar mai are paşi importanţi de făcut. Acest lucru este observabil în problemele care persistă în infrastructură, în sănătate, din tot tumultul din justiţie, din reformele perpetue din zona de fiscalitate, din nivelul de trai destul de redus al multor români, îndeosebi al pensionarilor, din lipsa serviciilor edilitare în mediul rural. Iar expresia acestor probleme se vede în migraţia românilor în afara graniţelor.
Dar în ultimii 10 ani, cum a evoluat România? De ce?
Categoric, România a evoluat în bine. Indiferent dacă ne raportăm la indicatori economici sau sociali. Schimbările în bine se văd în orice domeniu, ca şi la nivel societal. Problema rămâne, aşa cum subliniam şi mai devreme, de ritmul în care evoluăm, de oportunităţile pe care le ratăm, de întârzierile pe care le înregistrăm, de ceea ce se putea face mai bine, mai rapid şi mai amplu în procesul de zi cu zi de transformare a României.
Ce merge bine în România?
Suntem o democraţie consolidată, cu mass-media independente, cu o societate civilă activă şi vocală, cu un mediu de afaceri deja puternic şi solid.
Ce merge rău în România?
Aşteptările societăţii sunt mai mari decât ritmul în care evoluează infrastructura publică, fie că vorbim de clasa politică, de transportul rutier şi feroviar, de serviciile medicale, de cele fiscale sau edilitare. Problema vine din ritmul greoi, cu paşi înainte, dar și cu paşi înapoi. Este ritmul în care de multe ori ne deplasăm pe fiecare dintre aceste componente.
Care credeți că este principala cauză a menținerii decalajului de dezvoltare dintre România și alte state din UE?
România nu este singura care evoluează. Nu este o cursă în care noi alergăm şi ceilalţi stau pe loc.
“Problemele ce ţin de infrastructura de transport, de impredictibilitatea fiscală, perpetua temă a corupţiei sau gradul ridicat de birocraţie şi încetineala în absorbţia fondurilor europene sunt doar câteva dintre frânele care încă ne încetinesc avansul”.
Care este personalitatea care influențează cel mai mult evoluția României în prezent? De ce aceasta și prin ce/cum anume?
Prin pârghiile directe pe care le are la nivelul Executivului, cred că premierul influenţează nemijlocit şi cel mai puternic evoluţia României în prezent. De aceea avem nevoie de continuitate.
Care este cea mai mare amenințare care ar putea influența evoluția României în următorul an? De ce spuneți asta?
Creşterea impredictibilităţii politice în paralel cu menţinerea unui grad ridicat de impredictibilitate fiscală este poate cea mai importantă ameninţare.
“2018 este un an pre-electoral şi e de aşteptat ca, în pofida sărbătoririi a 100 de ani de la Marea Unire, tensiunile politice să crească, afectând şi bunele raporturi instituţionale şi poate chiar stabilitatea guvernamentală”.
Cine credeți că ar putea schimba în bine evoluția țării noastre în viitorul apropiat? De ce acesta/aceasta și cum anume?
Pe termen scurt, prin măsuri luate în diferite domenii - de la finanţe, la infrastructură -, cel care poate influenţa o evoluţie în bine consider că este prim-ministrul.
În care țări aveți cea mai mare încredere? (primele cinci). Ce anume la aceste țări vă inspiră încredere?
Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Olanda. Sunt state cu o puternică ancoră democratică şi pentru care România prezintă suficient interes, fie el strategic şi investiţional, pentru a sprijini în continuare evoluţia ţării noastre pe un făgaş al normalităţii democratice şi al statului de drept.
În care țări aveți cea mai puțină încredere? (primele trei). Ce anume la aceste țări vă inspiră neîncredere?
Este dificil să dau un răspuns clar la această întrebare. O ţară în care am un grad de încredere mai scăzut este Rusia, pe fondul informaţiilor din mass-media privind posibilitatea implicării netransparente în evoluţiile interne din mai multe state vest-europene.
Care este valoarea care definește România în prezent? Dar valoarea care lipseşte cel mai mult în societatea românească la acest moment?
Activismul. Lipseşte respectul.
Caseta
De la 1 la 5 (1 = foarte rar, 5 = foarte frecvent), cât de frecvent credeți că sunt încălcate în prezent în România următoarele valori?
Promovarea competenței 3
Respectul față de adevăr 3
Angajamentul față de valorile naționale 2
Libertatea de exprimare 1
Încrederea în instituții 4
Sancționarea corectă a ilegalităților 4
Cum apreciați pe o scală de la 1 la 5 (1 foarte proastă, 5 foarte bună) calitatea clasei politice care a decis soarta României în ultimii 10 ani? Principalul defect/Principala calitate?
3. Defect - interesul personal şi cel de partid par să fie pe primul loc. Calitate - păstrarea discursului şi a orientării pro-atlantice a României.
Care este greseala cea mai mare a clasei politice din ultimii 10 ani?
Absenţa reformei interne reale, politica de resurse umane deficitară, văzută prin nerespectarea meritocraţiei.
Ce urare ați face României pentru 2018?
Să fie inspirată în tot ceea ce face!
Casetă de final
Acesta este al treilea palier al unei ample analize Jurnalul şi Antena 3 (primele două sunt studiile Avangarde şi CURS), reprezentat de opiniile competente solicitate unui număr de 20 de experți din diverse domenii, cu ajutorul cărora am reușit să conturăm orizontul așteptărilor şi inventarul dezamăgirilor românilor în anul Centenarului. Ceea ce urmează este o lectură pasionantă, dincolo de rigoarea științifică a cercetărilor sociologice, iar în zilele următoare veți găsi pe larg în Jurnalul comentariile și analizele critice ale celor douăzeci de profesioniști care au participat la acest demers unic.