Este de înţeles imensa durere pe care au trăit-o enoriaşii, obştea frumoasei localităţi maramureşene şi, de aceea, se cuvin alese cuvinte de respect pentru acţiunile prin care Episcopia Maramureşului şi a Sătmarului, Protopopiatul Vişeului, precum şi parohiile din zonă şi-au dovedit solidaritatea în această atât de grea încercare. Se cuvine, în acelaşi timp, să transmitem un gând de preţuire credincioşilor şi parohului din Borşa pentru că, în aceste împrejurări, au reuşit ca, în fiecare seară din Săptămâna Patimilor, să se reunească şi să facă Deniile şi Prohodul Mântuitorului.
Din fericire, aceste fapte de o mare frumuseţe nu au rămas fără răsplată, pentru că, după ce urmele incendiului au început să fie înlăturate, sutele de credincioşi veniţi să se roage au văzut că, deşi clădirea lăcaşului a fost distrusă în întregime, icoana Răstignirii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, steagul şi crucea bisericii nu au fost arse. Credincioşii şi parohul având, în acest fel, un semn al ajutorului dumnezeiesc spre a se reuni în noaptea Învierii. Iată o veste care, deopotrivă, ne bucură şi ne întăreşte şi pe noi, cei ce trăim pe toate meleagurile ţării. Asta cu atât mai mult cu cât, şi în săptămâna premergătoare Sfintelor Paşti, au fost şi, din păcate sunt,încă, multe şi îngrijorătoare ameninţări venite de foarte aproape de hotarele ţării noastre, din care înţelegem că demenţa puterii fără limite, a răzbunării oarbe şi cruda dorinţă de a vărsa sânge nevinovat nu cunosc nici mila pentru semeni, nici frica de neiertătoarea dar dreapta judecată a Domnului.
Sunt, de aceea, convins că minunea pe care o trăiesc dreptcredincioşii din Borşa şi din istoricul ţinut al Maramureşului şi al Sătmarului la câteva zile după ce biserica din lemn a ars din temelii trebuie să ne fie, tuturor, un prilej de a înţelege mai bine ce înseamnă solidaritatea şi întrajutorarea, mai ales atunci când semenii noştri trec prin atât de dureroase încercări. Învăţături pe care se cuvine să le avem, în suflete şi în gânduri, în această seară,când vom merge să luăm lumină şi să sărbătorim Învierea Mântuitorului. Sărbătorind , în acest fel, şi reînvierea puterii noastre de a dura împreună, prin credinţă, o viaţă nouă, mai frumoasă şi mai bună.