Situația actuală a PSD amintește întrucâtva de perioada 2010-2011. Atunci, șansa social-democraților a fost formarea USL, alianța pe care, în primă fază, au respins-o. Mai bine de un an (din ianuarie 2010) a încercat Dan Voiculescu să îi facă să înțeleagă că fără o mare alianță a tuturor partidelor din Opoziție, Traian Băsescu și PDL nu pot fi clintiți de la putere. În cele din urmă, primul care a înțeles necesitatea mișcării susținute de Voiculescu a fost Crin Antonescu. În ianuarie 2011, liberalii și conservatorii formau Alianța de Centru Dreapta și lansau provocarea către PSD: câștigăm împreună sau pierdem separat? După alte ezitări, în cele din urmă, și Victor Ponta s-a așezat la negocieri cu Antonescu și Voiculescu și, în februarie 2011, se năștea Uniunea Social Liberală, care, la alegerile parlamentare din 2012, avea să câștige aproape 70% din mandate!
O astfel de mișcare ar putea fi salvatoare și pentru PSD-ul din 2019. Cu cine s-ar putea alia social-democrații? Cu oricine în afară de PNL și Klaus Iohannis. USR-ul, încurcat tot mai mult de pretențiile nejustificate ale partidului inexistent al lui Dacian Cioloș, ar putea accepta un sprijin în turul doi pentru Dan Barna din partea social-democraților. Raționamentul funcționează și invers: în contextul potrivit, nici Cioloș n-ar zice pas unei înțelegeri avantajoase cu actualul partid de guvernare. Victor Ponta și-a anunțat deja disponobilitatea a susține un candidat la președinție în comun cu foștii colegi. Călin Popescu Tăriceanu e deja lângă PSD și lângă Ponta, iar Traian Băsescu, disperat să scape de irelevantul marjei de eroare și de eticheta Petrov, n-ar zice "nu" doamnei Dăncilă. Așadar, teoretic, soluții există. Însă ce lipsește, practic, PSD-ului din 2019 sunt:
1. Capacitatea de a se rebrandui rapid. În afară de Traian Băsescu și, poate, Dacian Cioloș care, dincolo de mofturi de suprafață, s-ar alia cu oricine le oferă un colac de salvare, ceilalți nu ar putea acceptă o alianța cu Oprișan și alți baroni locali. PSD ar trebui să se reformeze radical, în mai puțin de două luni.
2. Un lider de tipul lui Dan Voiculescu în 2011. Cineva fără un partid semnificativ, dar suficient de puternic individual și cu o experiență politică relevanță, capabil să coordoneze obiectiv negocieri. În lipsa acestuia, orice eventuale discuții între mai mult de două părți se vor bloca în rivalități, orgolii și mize particulare.
În consecință, singura șansă a PSD ar fi un nou USL. Dar cine să mai facă o asemenea alianță? Viorica Dăncilă? Nu pare să dorească acest lucru. Dan Voiculescu? Nu mai e cel din 2011, nu mai pare dispus. Dan Barna? Încă nu înțelege capcana pe care i-o întinde Klaus Iohannis.
În aceste condiții, recenta alianță PSD-PNȚCD, încheiată înainte de europarlamentare, are datele unei ironii negre, confirmând un vechi proverb: cine se aseamănă se adună.
Sursa: DC NEWS