Foarte mulți consumatori cred că prezența clorului în apa potabilă este nocivă. De fapt, lipsa acestei substanțe volatile din apă ar trebui să ne îngrijoreze, conform studiilor și practicilor internaționale din ultimul secol. Apa fără clor poate fi un focar de boli foarte grave, în timp ce tocmai prezența clorului oferă siguranța unei ape potabile de bună calitate. De asemenea, clorul nu provoacă afecțiuni. Singurele probleme sunt legate de miros și de gust.
Calitatea apei potabile în România și mai ales în Capitală este foarte bună. Până să ajungă la robinet şi în paharele noastre, apa parcurge un drum lung, de la râu, până la apă potabilă numai bună de băut. Pe acest traseu, este supusă multor procese de filtrare şi curăţare, fiind supravegheată continuu. Orice problemă detectată este imediat remediată, după ce alimentarea cu apă este oprită. Fiecare consumator are și posibilitatea de a face analizele apei potabile, în laboratoarele certificate de Asociaţia de Acreditare din România – RENAR. Consumatorii de apă potabilă trebuie să știe că la ieşirea din uzinele de tratare şi în diferite puncte ale reţelei de distribuţie a apei se adaugă și clor, pentru a distruge bacteriile şi pentru a evita dezvoltarea acestora. În acest mod se menţine calitatea apei pe întregul parcurs prin reţea. Specialiştii spun că nu trebuie să ne îngrijorăm dacă simţim miros de clor în apă, ci, din contră, prezența acestuia este o garanţie că apa este potabilă. Mai mult, clorul este şi un sprijin pentru o igienă adecvată în bucătărie și în locuință. Dezinfecția apei cu clor este una dintre cele mai importante metode de asigurare a sănătății publice, din ultimii aproximativ 100 de ani. Prezența clorului în apă a redus spectaculos numărul cazurilor de îmbolnăvire şi mortalitatea cauzate de boli transmisibile pe calea apei, precum boala diareică acută, holera, dizenteria și febra tifoidă. Metodă utilizată acum pe scară largă, la nivel mondial, clorinarea apei, a fost considerată de revista “Life” “cel mai important progres” în domeniul sănătății din secolul 20.
Expertizele demonstrează eficiența clorinării
Specialiștii spun că este obligatorie tratarea cu clor a apei. „Dezinfecția este o barieră efectivă împotriva multor germeni patogeni, în special bacterii, reprezentând etapa finală de tratare a apei provenite din surse de suprafață sau subterane care au fost contaminate cu materie fecală de origine umană sau animală. Dezinfecția reziduală este utilizată pentru a furniza protecție apei potabile din sistemul de distribuție. Organizația Mondială a Sănătății recomandă pentru asigurarea unei dezinfecții eficiente o concentrație de clor rezidual liber ≥ 0,5 mg/l, după un timp de contact de cel puțin 30 minute, la un pH < 8.0. Clorul rezidual liber trebuie menținut pe întreaga rețea de distribuție, fiind recomandat ca la punctul de livrare a apei către consumator să fie de minimum 0,2 mg/l. Clorinarea apei face parte din metodele chimice de dezinfecție, fiind cea mai frecvent utilizată deoarece este simplă, economică și sigură.
În plus, dezinfecția apei cu clor poate fi aplicată unor cantități mari de apă, în timp ce celelalte metode se pot folosi doar pentru cantități relativ mici de apă. Pentru dezinfecția apei, clorul este livrat stațiilor de tratare îmbuteliat sub formă lichidă, la o presiune de 6-8 atmosfere”, explică Mihaela Vasilescu, conf. univ. dr. la Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului de la Universitatea Ecologică București.
Legislația stabilește standardele de calitate Legea apei potabile 458/2002 stabilește pentru clorul liber rezidual o valoare între 0,1-0,5 mg/l. Pot exista cantități de clor cuprinse între 0,1 și 0,5 părți la 1.000.000 părți de apă, interval care trebuie să fie respectat în rețeaua de distribuție, respectiv la branșament și capetele de rețea. Mirosul mai pronunțat de clor, care deranjează consumatorii și poate chiar să ridice semne de întrebare cu privire la calitatea apei potabile, este cauzat, în general, de temperaturile mai ridicate sau foarte mici. De asemenea, se poate întâmpla acest lucru și în cazul în care este necesară o creștere a concentrației de dezinfectant către limita superioară, maxim admisă, pentru a garanta siguranța microbiologică/bacteriologică a apei distribuite. Măsura este luată exclusiv în scopul protejării sănătății. Specialiștii spun că pentru atenuarea gustului, apa poate fi lăsată într-un recipient sau un vas descoperit, înainte de a fi băută. Vasul poate fi pus la frigider, dar nu mai mult de 24 de ore. Răcirea apei diminuează gustul. Câteva picături de lămâie sau o frunză de mentă pot, de asemenea, să facă gustul de clor să dispară.
Avantajele clorurării apei
Analizele de laborator au evidențiat avantajele pe care le are procedura de clorurare a apei potabile. Clorul distruge microorganismele și germenii, eventual prezenți în apă, are efect remanent pe întregul traseu al apei până la consumator, proprietate extrem de utilă în special în cazul efectuării de intervenții în sistemul de alimentare cu apă. „Clorul rezidual” este ușor de dozat și de urmărit în întregul sistem de producție și distribuție. Purificarea apei se face în şapte paşi. Apa potabilă utilizată în Bucureşti este captată din râurile Argeş şi Dâmboviţa şi tratată în trei uzine specializate, unde este supusă unui întreg flux tehnologic, pentru a fi curăţită şi a deveni bună de băut. Bineînțeles, folosirea clorului are și limite, stabilite chiar prin lege.
O strategie globală de management eficient a unui sistem de aprovizionare cu apă include bariere multiple de protecție împotriva contaminării, incluzând protecția sursei de apă, un proces de tratare adecvat, protecția rezervorului de înmagazinare și a rețelei de distribuție, care împreună cu dezinfecția apei previn sau îndepărtează contaminarea microbiană, protejând sănătatea consumatorilor.
Apa este de origine subterană sau de suprafaţă şi este pompată prin foraje de până la 100 m adâncime sau prelevată de la suprafaţă. Apoi este filtrată printr-o simplă grilă, pentru a opri deşeurile mari: frunze, insecte, particule mai mari de un milimetru. Apoi este trecută prin grile mai fine, care reţin deşeurile mai mici.
Apa potabilă din București se verifică 24 de ore din 24. Sunt monitorizați 120.000 de indicatori care trebuie să fie în parametri. Cantitatea de clor este în limitele legale.
Laboratoarele de analize
Consumatorii de apă potabilă din Capitală pot verifica la un laborator certificat RENAR calitatea apei. Prețurile pentru analize sunt între 270 și 450 de lei, în funcție de laborator. Pentru realizarea unei analize a apei din rețeaua de distribuție, precum și dintr-un puţ forat sau o fântână, orice consumator se poate prezenta la un laborator cu recipiente în care aduc probele prelevate. Apoi sunt parcurse mai multe etape pentru realizarea analizei. Apa Nova Bucureşti pune laboratorul propriu de analiză la dispoziția tuturor celor care doresc să verifice calitatea apei. Laboratorul este certificat RENAR și poate face analize ale apei provenite atât din reţeaua de alimentare, cât și din puţuri și fântâni. Prețurile practicate de laboratorul Apa Nova București sunt mult mai mici decât cele care se pot face la alte laboratoare.
Cei care au îndoieli în privinţa calităţii apei potabile distribuite prin reţeaua publică de alimentare pot solicita efectuarea unei analize la Call Center-ul Apa Nova sau folosind formularul de contact.
Uzinele de apă din București
Uzina de la Roşu a fost construită în anul 1970 și modernizată în totalitate încă din 2002. Astăzi este echipată cu o filieră de tratare care permite potabilizarea apei, în conformitate cu standardele româneşti şi europene în vigoare. Este alimentată cu apă brută din râul Argeş şi are o capacitatea de producţie de 520.000 m3.
Uzina de la Arcuda este cea mai veche, construcția fiind începută în anul 1882. Ultima etapă de modernizare s-a încheiat în anul 2006. astăzi, uzina poate produce zilnic până la 650.000 m3 apă potabilă, în conformitate cu standardele româneşti şi europene în vigoare. Arcuda este alimentată cu apă brută din râul Dâmboviţa.
Uzina de la Crivina este cea mai nouă uzină de producţie a apei potabile pentru locuitorii Municipiului Bucureşti. A început să producă apă potabilă pentru bucureşteni în luna iulie 2006. Este dotată cu o filieră tehnologică complexă. Crivina este alimentată cu apă brută din râul Argeş, prin intermediul prizei de la Crivina. Capacitatea de producţie este de 3 m3/s, adică 260.000 m3 pe zi.