Moartea lui Dan Adamescu, care a pus capăt unui îndelungat calvar prin care a trecut controversatul om de afaceri, în spitale și în închisori, este un eveniment dureros ce survine în aceste zile în care așa-numitul ,,scandal al grațierilor’’ atinge cote de maximă intensitate. Așa încât, respectând dorința familiei și a celor care i-au fost celui decedat aproape până în ultimele clipe de viață, de a nu face de suferințele și din moartea acestuia un subiect și poate chiar un atu în controversele politice, nu putem să trecem cu vederea peste faptul că (și) acest caz are semnificative conexiuni cu o realitate incontestabilă și anume criza de sistem a justiției române.
Criză în care justiția a fost aruncată încă de la începuturile deceniului regimului autocrat al lui Traian Băsescu și care este continuată, cu o periculoasă asiduitate, de către succesorul și continuatorul acestuia, Klaus Iohannis . Cel care, mai nou și mai nou, ne-a dovedit că este dispus să arunce societatea românească în haos, numai și numai din ambiția de–și satisface un orgoliu nemăsurat și o autodevoratoare sete de putere. Dovada de necontestat pentru orice om de bună credință fiind însuși modul agresiv, incorect și abuziv în care vremelnicul chiriaș de lux din Palatul Cotroceni a confiscat și manipulează dezbaterea publică asupra modificării Codului Penal. Fac această afirmație, care se prea poate să îmi va atragă oprobiul unor bine înregimentați aliat-civici sau al unor detașamente speciale de tineri frumoși și liberi, reiterând ideea că, marșând pe clișeul ,,grațierilor cu dedicație pentru corupții din PSD’’, Klaus Iohannis vrea, de fapt, să distragă atenția românilor de bună credință, dar insuficient sau chiar incorect informați, de la câteva teme de vitală importanță pentru revenirea sistemului juridic românesc la rosturile sale. Mă gândesc la adoptarea Legii răspunderii materiale a magistraților, dar și la deconspirarea așa-zișilor ,,acoperiți’’ din justiție sau la scoaterea procurorilor din corpul magistraților. Cerințe esențiale la realizarea cărora, după cum bine se cunoaște, persoane și grupuri de interese cu putere de decizie și cu influență deosebită de la vârfurile CSM și ale procuraturii se opun cu toată înverșunarea de care sunt capabile. Și, din păcate, însă sunt!...
Revenind la ceea ce s-ar putea numi ,,cazul Dan Adamescu’’, este de ordinul evidenței că el este simptomatic și definitoriu pentru acest regim de coșmar în care operează sistemul instituțional al in-justiției din România. Nu vreau, nicidecum, să spun că Dan Adamescu nu merita să fie judecat, condamnat sau să nu își execute pedeapsa pentru faptele sale. Cu atât mai mult cu cât existau suficiente și incontestabile capete de acuzare care trebuiau să își primească sancțiunea prescrisă de legile statului de drept. Toate acestea,însă, cu o condiție esențială și anume să fie respectate, fără abatere, rigorile unui proces echitabil,ale unor condiții normale de detenție sau, așa după cum era nevoie în acest caz, să fie judecată corect cererea de eliberare condiționată a lui Dan Adamescu. Cerințe decurgând din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, document pe care- deocamdată , măcar- nu am cunoștință ca România să fi declarat că nu o mai recunoaște și nu mai acceptă să i se conformeze.
Numai că este greu, dacă nu chiar imposibil, să mai discutăm despre respectarea acestor drepturi fundamentale ale omului, fie el și o persoană arestată și condamnată, atunci când un procuror DNA declară în fața instanței că ,,nu crede’’(!!!) că Dan Adamescu este bolnav?Iar instanța îl crede pe procuror. Sau când, se invocă ca argument pentru menținerea sa în detenție faptul că, același Dan Adamescu, ,,a stat prea mult în spital’’.
Firește, ar însemna să deplasez discuția pe zona politicului, insistând asupra faptului că Dan Adamescu a fost unul dintre susținătorii, mediatici și financiari, ai sistemului ticăloșit instaurat de Traian Băsescu, pe care l-a preluat, cu niște minime ajustări, Klaus Iohannis, dar cu tot regretul trebuie să recunoaștem că așa stau lucrurile. După cum trebuie să recunoaștem, în mod deosebit, faptul că o mediatizare corectă și plină de înțelegere și de compasiune umană a fost cea dată acestui caz la postul Antena 3. Post care în nici-un caz nu poate fi suspectat de afinități doctrinare cu cel care s-a stins pe un pat de spital în urma suferinței îndurate în regimul penitenciar al foarte democraticei organizări a justiției sub sceptrul prezidențial al lui Klaus Iohannis.
În fine, spre a nu complica discuția și, mai ales, pentru a nu îi da alte nedorite conotații politice- în afara celor ce reies din comportamentul și deciziilor magistraților implicați în dosarele lui Dan Adamescu !-, adaug și faptul că nu am așteptat și nici nu am voit să fac, mai departe, trimiteri speciale atât la poziționarea CSM privind așa-numitele ,,legi al grațierii’’, cât și raportul Comisiei Europene privind progresele României pe calea luminoasă de MCV-ul instituit la stăruințele ministresei Monica Macovei. Cât privește noua jalbă în proțap cu care luminatele minți din GDS, îmboldite tot de europârăcioasa de funest renume Monica Macovei, s-au adresat diriguitorilor UE, înclin să cred că, pentru o corectă evaluare a situației , este absolut necesar să se acorde atenția meritată și cercetării abuzurilor în cascadă ale partizanilor ,,binomului’’ și ale acoliților lor.
Moartea, în condițiile de-a dreptul inumane,a lui Dan Adamescu, fiind o dovadă de ultimă oră. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute ca aceasta să fie și ultima dintr-o asemenea neagră serie!