Ministerul Educației lansează un nou proiect de modernizare a școlilor și de creștere a ratei promovabilității, dar uită că ar trebui să existe și o finanțare pentru cerințele pe care le impune. Standardele de calitate care li se vor impune instituțiilor de învățământ sunt, într-adevăr, în conformitate cu cele europene, dar nu și cu posibilitatea de a plăti ceea ce se cere. Din circa 8.000 de școli și licee, aproape două treimi au deja probleme administrative grave. Acestea ar putea fi închise, dacă se va pune în aplicare noul proiect al Ministerului.
Proiectul Ministerului Educaţiei se dorește revoluționar: școli cu dotări de nivel european, profesori cu pregătire excepțională, cabinete medicale și psihologice, dar și note mai bune la examene și o creștere semnificativă a numărului de absolvenți care promovează. Școlile care nu vor respecta cerințele, până la finalul anului 2019, vor fi închise. Printre cerințe se numără prezența obligatorie a unor cadre didactice foarte bine pregătite, care să asigure „Respectarea drepturilor copilului, egalitatea de gen, educaţia interculturală, dar şi rezultate mai bune la examene”, conform proiectului lansat de Minister. În același timp, România se confruntă cu următoarele probleme, în sistemul preuniversitar: 70.000 de suplinitori, dintre care circa 5.000 necalificați și 6.000 de pensionari; multe școli din mediul rural care aleargă, efectiv, după orice fel de profesori, numai să-și poată acoperi nevoile la catedre, iar multe dintre ele nu găsesc nici măcar necalificați disponibili, în primele două luni de școală, în fiecare an. La aceste probleme se mai adaugă și cele financiare, nu doar cele legate de salarizare sau dotările laboratoarelor și ale sălilor de curs, ci și de infrastructură. Ultimul incident cauzat de lipsa banilor pentru dotarea școlilor a avut loc la începutul săptămânii, când o elevă de clasa a patra, din județul Argeș, a ajuns la Urgențe, cu un picior rupt, după ce a fost lovită de un dulap. „E ca și cum Guvernul ar da o Ordonanță prin care să ne oblige pe toți să creștem nivelul de trai în România. Teoretic, se alocă circa 3,5% din Produlul Intern Brut pentru Educație, dar în acest procent intră, de fapt, și taxele plătite de studenți și alte fonduri ale universităților. Practic, pentru sistemul preuniversitar nu se alocă mai mult de 2% din PIB. Pentru a putea îndeplini astfel de cerințe, Guvernul ar trebui să aloce mai întâi niște fonduri. Ne plângem de mulți ani că învățământul este subfinanțat și nu se face nimic. Avem, chiar și în București, personal necalificat în sistemul preuniversitar”, spune Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).
2.500 de școli, fără apă curentă
La procentul alocat din PIB se adaugă, teoretic, banii de la bugetele locale. Doar teoretic, pentru că multe primării nu și-au permis nici să renoveze școlile, nici măcar să construiască toalete în interiorul clădirilor. „Ne-am confruntat cu situația în care aveam 2.500 de unități de învățământ fără apă curentă. Pentru toate aceste lucruri este nevoie de bani, iar unele consilii locale nu au fonduri. E nobil ceea ce propune ministrerul, dar trebuie să fie și o sursă de finanțare. Guvernul trebuie să aloce fobnduri. Când au existat fonduri, au fost folosite în alte scopuri. Guvernul Boc a alocat o sumă fabuloasă, de peste 900 de milioane de lei, pentru construirea a peste 100 de școli, în toate județele țării, dar clădirile au rămas până astăzi fără elevi, în cea mai mare parte, pentru că interesul era, de fapt, altul. Acele fonduri ar fi ajutat foarte mult sistemul preuniversitar, dacă banii s-ar fi alocat pentru modernizarea școlilor care au nevoie de lucrări urgente”, mai spune Hăncescu.
Psihologi pentru elevi și părinți
Printre cerințele Ministerului Educației se numără și cadre medicale în toate unităţile de învăţământ, profesori pregătiţi să recunoască elevii abuzaţi şi clase prietenoase cu copiii de alte naţionalităţi sau cu tulburări de învăţare. Proplema cabinetelor medicale este veche și încă nu i s-a găsit rezolvare. Doar 2.500 dintre cele 8.000 de școli au cabinet medical în prezent. Se mai adaugă acum și cerințele speciale pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de a oferi consiliere psihologică pentru elevi și părinţi. “Este nevoie de psihologi școlari, dar trebuie să-i poți plăti și să avem de unde să-i luăm. Cine să facă asta? Directorii?”, mai spune sindicalistul. Aceeași problemă s-a pus și în cazul recent al elevului de clasa a șaptea, de la o școală din Pitești, diagnosticat cu ADHD, dar și în cazul de săptămâna trecută, când un elev de 15 ani și-a înjunghiat, în incinta liceului, un coleg. „La Pitești – și nu doar acolo - există și o problemă legată de lipsa psihologilor. Numărul psihologilor și psihiatrilor disponibili este foatre mic în toată țara. Psihologul a existat la un moment dat în școlile din România, dar foarte puține instituții de învățământ mai au astfel astfel de servcii, în primul rând din cauza lipsei fondurilor din care ar putea fi plătiți. Pe de altă parte, mulți au părăsit sistemul, după o perioadă îndelungată de lipsă a activității în cabinetele școlare”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu.
În şcoli, există, în medie, un psiholog la 800 de elevi, iar numărul specialiștilor ar trebui cel puțin dublat. În Capitală există un medic generalist la 2.000 de elevi şi o asistentă la 1.000 de copii. Primăria Generală urmează să investească 3 milioane de euro pentru dotarea a 143 de cabinete stomatologice în şcoli şi modernizarea a 450 de cabine medicale din instituțiile de învățământ. Nu toate consiliile locale au buget pentru aceste investiții.
Este foarte bine să ne propunem să creștem rata promovabilității, dar pentru a ajunge la rezultate mai bune la examene, trebuie gândită o altă programă școlară, mai puțin încărcată. Simion Hăncescu, lider FSLI