Provocată de masarea unui număr impresionant de trupe ale armatei ruse la granița cu Ucraina, escaladarea tensiunilor din regiune a declanșat o puternică îngrijorare față de repetarea scenariul din 2014, atunci când Rusia a anexat prin forță Crimeea și i-a susținut pe separatiștii din estul țării vecine.
Aceste agresiuni, precum și faptul că Rusia a fost capabilă să le comită și să scape nepedepsită au declanșat în ultimii ani discuții aprinse în cercurile politice asupra rolului Occidentului pe continentul european, precum și dacă acesta este pregătit sau nu să înfrunte Kremlinul.
Relațiile dintre Occident și Rusia nu și-au mai revenit niciodată după acel moment și ating în prezent minime care le-au egalat pe cele din timpul Războiului Rece. Consiliul NATO-Rusia, înființat în 2002 ca un forum de discuții pentru cooperarea dintre Occident și Rusia, nu s-a mai reunit de peste doi ani.
Adevăratele intenții ale rușilor
Înaintea reuniunilor din această săptămână, o serie de oficialități NATO erau extrem de precaute, avertizând că un Kremlin tot mai ostil ar putea să nu vină la negocieri cu bună credință. Cu numai o lună în urmă, Moscova publicase două proiecte de acord, în care își prezenta solicitările pentru dezamorsarea tensiunilor de la granița cu Ucraina.
Cererile includ revenirea desfășurărilor NATO în Europa de Est până la liniile din anii 1990, ceea ce înseamnă, în mod automat, că multe țări care se învecinează cu Rusia, aflate cu ani în urmă sub controlul Uniunii Sovietice, ar fi mult mai puțin protejate de către alianța militară transatlantică.
Această solicitare, alături de promisiunea că NATO nu se va mai extinde spre estul continentului, sunt cereri inacceptabile din punct de vedere al Alianței Nord-Atlantice și, evident, nu pot constitui un punct de pornire în negocierile forțate de Rusia pentru trasarea unui nou aranjament de securitate în Europa.
Rușii par să aibă însă așteptări clare de la întâlnirile din această săptămână. Surse din NATO susțineau recent pentru mass-media americane că pretențiile Moscovei ar putea fi „deliberat ridicole, pentru a forța o revenire asupra unor decizii precum admiterea de noi membri NATO și scoaterea din calcul a unor țări precum Ucraina și Finlanda”, sau ar putea fi pur și simplu „un spectacol care să le permită oficialilor ruși să spună că au încercat să negocieze cu Occidentul pentru a justifica o escaladare a situației în fața propriilor cetățeni”.
Riscurile lipsei de reacție
Potrivit unor oficialități NATO, citate de CNN, blocul militar transatlantic va avea miercuri o oportunitate imensă pentru a exprima o poziție unitară și fermă. Dacă Rusia escaladează tensiunile, se va confrunta cu „consecințe economice grave”, au precizat sursele menționate, sub acoperirea anonimatului. „Vom folosi instrumente care nu au fost utilizate în 2014!”, au avertizat oficialitățile de la Bruxelles.
Deși nu au dezvăluit care vor fi aceste instrumente, deoarece „semnalizarea lor ar oferi Rusiei posibilitatea de a se pregăti pentru acestea, neutralizându-le scopul final”, oficialitățile s-au referit la un amestec de sancțiuni economice dure și o prezență și mai importantă la ușa Rusiei.
Oricât de riscantă ar fi ostilitatea occidentală fățișă contra Rusiei, lipsa unei acțiuni ar putea fi și mai periculoasă. „Capitularea în fața unor cereri ieșite din comun ar face ca situația generală să fie mult mai primejdioasă, deoarece ar încuraja Kremlinul să acționeze agresiv”, remarca recent Pasi Eronen, analist la „Conflict Studies Research Centre”. „În plus, China și alți revizioniști urmăresc reacția la jocul de noroc al Kremlinului!”, adăuga el.
Frica de Putin s-a diluat
În ultimul timp, atât oficialitățile, cât și experții din Occident observau faptul că Rusia sperie acum Vestul mult mai puțin decât o făcea în ultimii ani. Otrăvirile și asasinarea cetățenilor ruși pe teritoriul străin, suprimarea violentă și încarcerarea adversarilor politici, presupusul amestec în alegerile străine și, nu în ultimul rând, anexarea Crimeei au creat imaginea unui președinte rus puternic și de temut.
Escaladarea agresivității sale ar putea fi însă, parțial, rezultatul diminuării puterii sale în mai multe domenii de activitate. „Putin este un autocrat îmbătrânit, obsedat de moștenirea guvernării sale și de cea a eșecului Uniunii Sovietice”, susține Eronen. „Rusia a fost devastată de COVID-19, iar viitorul economiei sale de export de hidrocarburi pare sumbru”, crede analistul.
Aceasta este, de altfel, una dintre slăbiciunile economice prin care Occidentul, dacă rămâne unit, ar putea eventual să îi forțeze mâna lui Putin, consideră el.
„Rusia are o economie aproximativ la fel de mare ca cea a New York-ului. Dacă Occidentul ar coordona fără teamă, în mod corespunzător, sancțiunile economice împotriva lui Putin și a afacerilor rusești, el ar fi pus la colț foarte repede”, susține și Bill Browder, un proeminent finanțist de origine americană, care prin pozițiile sale exprimate anterior a înfuriat Kremlinul.
Sancțiuni devastatoare
Deși Occidentul a impus Moscovei o serie de sancțiuni în ultimii ani, ele nu au fost însă dintre cele mai eficiente. Din acest motiv, un eventual mesaj de unitate al NATO, însoțit de amenințări ferme, i-ar putea trimite acum lui Putin un avertisment puternic, într-un moment în care Kremlinul forțează din nou nota.
Pentru ca noile sancțiuni să fie mai eficiente decât încercările precedente de a pedepsi Rusia, care nu au vizat datoria suverană a țării și comerțul cu energie, și Occidentul trebuie să plătească însă un preț, prin ricoșeu.
Analiștii occidentali susțin că o creștere a costurilor de afaceri pentru firmele rusești, fie prin restricționarea accesului la capital, fie prin restricții de acces la anumite tehnologii, ar putea avea un impact mai mare asupra economiei Rusiei și a cercului intim al lui Putin decât vizarea persoanelor fizice, deoarece majoritatea sectoarelor critice de activitate sunt legate într-un fel sau altul de Kremlin.
De asemenea, impunerea de sancțiuni secundare asupra celor care fac comerț cu Rusia în domenii precum energia, armele și bunurile strategice ar putea aduce daune similare cu cele provocate de măsurile punitive adoptate contra Iranului.
Care pe care
Evident, discuțiile din această săptămână vor fi tensionate, iar rezolvarea crizei ucrainene nu va fi ușoară. Putin poate fi extrem de periculos atunci când este pus la colț, iar în prezent el jonglează cu mai multe crize de politică externă, după ce trupele rusești au fost desfășurate în Kazahstanul vecin.
O temă dezbătută în ultimii ani a fost aceea că Putin a profitat de erorile de judecată ale Occidentului - de la retragerea din Afganistan, la lipsa de reacție din Siria - și a folosit orice pentru a-și consolida reputația de lider puternic. În același context, numeroși analiști au remarcat că președintelui rus îi pasă de Ucraina mult mai mult decât statelor vestice și va avea o răbdare nelimitată pentru a obține ceea ce dorește, dacă simte slăbiciunea Occidentului.
Pentru ca Occidentul să-și valorifice cu succes poziția în acest moment critic și să anihileze strategia agresivă a lui Putin, unitatea sa trebuie să fie perfectă. Repetarea greșelilor din 2014 ar putea crea o versiune și mai periculoasă a liderului rus, iar cea mai mare alianță militară de pe planetă și-ar pierde credibilitatea pe termen nelimitat.
„Trebuie să ne unim forțele și să nu ne fie teamă. Putin se teme - nu noi. Îi este frică de propriul popor, îi este frică de alegerile democratice.”
Rasa Juknevičienė, fost ministru lituanian al Apărării