„Fantoma de la Operă”, de Andrew Lloyd Webber, este un titlu care, prin amploare, nivel artistic și impact, depășește granițele unui simplu musical. La început de an, toate cele 13 reprezentații programate pentru acest musical-fenomen au ajuns „sold out”, într-un timp record. Spectacolul, prezentat în regia lui Răzvan Ioan Dincă și sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, a avut premiera la București pe 31 martie 2023, marcând atunci 15 reprezentații cu casa închisă. Opera a fost considerată una dintre cele mai impresionante producții muzicale montate vreodată în România, iar acum, spectacolul s-a reîntors în repertoriul ONB. Revenirea sa în stagiunea curentă confirmă statutul de eveniment de referință al acestei producții.
La nivel global, „Fantoma de la Operă” este o referință în istoria teatrului muzical, peste 160 de milioane de spectatori în 35 de țări, 13.500 de reprezentații doar pe Broadway, 7 premii Tony și un candelabru devenit simbol, atât prin ingeniozitatea tehnică, cât și prin rolul său dramatic.
Dincolo de cifre, „Fantoma de la Operă” este un spectacol care impresionează prin forța emoțională a poveștii și prin capacitatea sa de a rămâne relevant și captivant pentru fiecare generație. Opera Națională București reconfirmă, prin această producție, angajamentul său față de calitatea artistică, inovație și dialog continuu cu publicul contemporan.
Spectacolul a fost pus în scenă după un un roman celebru al lui Gaston Leroux, publicat în anul 1910 și adaptat ulterior în numeroase filme artistice (1925, 2004) și musicalul de renume mondial compus de Andrew Lloyd Webber în anul 1986 – care a devenit una dintre cele mai longevive producții de pe Broadway și West End.
Este o poveste de dragoste care urmărește un geniu muzical desfigurat, Erik, ce trăiește în catacombele Operei din Paris și o iubește pe tânăra soprană Christine Daaé. Erik, „fantoma”, o manipulează pe Christine pentru a deveni vedetă, creând o dramă complexă între obsesie, iubire și tragedie. Romanul a fost inspirat de legende și fapte reale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, având elemente comune cu legendele occidentale – aceleași care au inspirat și „Luceafărul” eminescian: geniul care se îndrăgostește de o „pământeană”, dar iubirea este imposibilă. Doar intriga și abordarea diferă, „Fantoma de la Operă” fiind o poveste despre răzbunare în urma unei iubiri neîmpărtășite, în timp ce „Luceafărul” rămâne în sfera filosofică, a contemplației și a întrebărilor existențiale.
Între dragoste imposibilă și răzbunare
La Opera din Paris, un bătrân, Raoul, viconte de Chagny, se arată interesat de o cutie muzicală ciudată, care pare să-i amintească de ceva. Sunt prezentate și rămășițele unui magnific candelabru. Acesta este momentul în care se produce un salt în timp și acțiunea se mută în anii tinereții lui Raoul, atunci când superbul candelabru isca admirația tuturor în sala Operei.
Se repetă un nou spectacol, Hannibal. Are loc un incident șocant: un decor cade, speriind-o îngrozitor pe diva Carlotta. Aceasta se retrage, furioasă, lăsând producția fără primadonă. Toată lumea este convinsă că acest nou accident, dintr-un șir întreg, este tot opera „Fantomei“.
Meg, fiica maestrei de balet a Operei, Madame Giry, o recomandă ca înlocuitoare a Carlottei pe prietena și colega ei dansatoare, Christine Daaé. Christine a luat lecții de canto, dar nu este în măsură (sau nu dorește) să spună de la cine.
Managerii Operei îi acordă o audiție. Are loc spectacolul, iar din loja direcției, tânărul Raoul, sponsorul Operei, își manifestă entuziasmul față de talentul noii interprete, Christine. Meg își întreabă prietena cine este misteriosul ei maestru de canto, însă tot ce îi poate răspunde Christine este că acesta este „îngerul muzicii“, despre care tatăl ei îi spusese că o va proteja după moartea lui.
Christine rămâne singură în cabină și se uită în oglindă: un chip apare în spatele oglinzii. Este Fantoma care o trage pe fată în întunericul de dincolo de oglindă și, când Raoul se întoarce, camera este goală. Christine este condusă de Fantomă sub Operă, traversează un lac și ajung în adăpostul lui subteran. Fantoma îi spune că este compozitor, iar ea i-a fost muză.
Christine cade în transă, trezindu-se a doua zi dimineață în sunetul cutiei muzicale. Mistuită de curiozitate, Christine reușește să smulgă masca de pe chipul Fantomei. Furia lui se transformă în autocompătimire, iar Christine se simte puternic atrasă de el. Fantoma este de acord să o ducă înapoi. Toți cei din Operă sunt agitați, pentru că au fost amenințați de vocea înfricoșătoare a Fantomei cu „un dezastru dincolo de orice imaginație“, dacă nu îi vor respecta dorința: diva Carlotta să fie înlocuită de Christine în noua reprezentație.
Cum Christine primește doar un rol mut în acest spectacol, Fantoma se răzbună: o face pe Carlotta să emită doar niște orăcăieli de broască. Mai mult, este aruncat în scenă cadavrul mașinistului Buquet. În busculada care urmează, Christine fuge cu Raoul pe acoperișului Operei. Ei se hotărăsc să plece împreună în acea noapte. Fantoma îi aude și jură răzbunare.
Succes total în România
„Fantoma de la Operă” este o producție a cărei complexitate se regăsește în toate detaliile, de la scenografia semnată de Gary McCann, costumele elaborate, coregrafia realizată de Violeta Dincă, până la traducerea și adaptarea atentă a textului (Ernest Fazekas).
Muzica este semnată de Andrew Lloyd Webber, pe versuri de Charles Hart și versuri suplimentare de Richard Stilgoe Libret și Andrew Lloyd Webber, având la bază romanul lui Gaston Leroux, cu același titlu. Spectacolul a fost regizat inițial de Harold Prince Orchestrație de David Cullen & Andrew Lloyd Webber, într-o producție originală de Cameron Mackintosh Ltd. şi The Really Useful Group Ltd.
Din distribuția spectacolului de la Opera Națională București fac parte Adrian Nour – Phantom; Irina Baianț - Christine; Kyrie Mendél - Raoul; Rodica Ștefan - Carlotta; Andrei Petre - Piangi; Radu Ion – Firmin și mulți alți artiști extrem de talentați, la care se adaugă participarea Orchestrei, Corului și a Baletului Operei Naționale București.
Faptul că toate biletele pentru seria de spectacole din ianuarie au fost vândute integral într-un timp record cu mult înainte de ridicarea cortinei arată nu doar succesul montării, ci și apetitul publicului pentru spectacole de nivel înalt, care redefinesc așteptările de la o instituție lirică națională.