Caligrafiez numele lui Neagu Udroiu și îmi vine în minte această profesiune de credință pe care el ne-a dăruit-o și tot el, cel dintâi, a respectat-o cu o exemplară consecvență și rigoare: „Când te apuci de gazetărie, trebuie să fii convins că ești făcut pentru ea”. „A fi făcut pentru gazetărie”, asta însemnând să ai puterea și curajul de a-ți asuma un temeinic examen al capacității de a fi și de a rămâne un fidel istoric al clipei și de a face din gazetărie o profesiune și un sens de viață. Ceea ce Neagu Udroiu a reușit prin excelență!
L-am cunoscut pe Neagu Udroiu prin anii 1967-1968, atunci când student fiind, publicam primele mele texte în ziarul ,,Scânteia tineretului’’. Erau, acești ani, ani ai unei relative dar reale deschideri politice și culturale, iar cotidianul tineretului se dovedea a fi o adevărată școală de jurnalism. Lucraseră în redacție Fănuș Neagu, Ion Băieșu, Radu Cosașu și încă alte nume de referință ale slovei românești, iar ștafeta lor era preluată de o nouă generație care îi avea ca exponenți pe Vartan Arachelian, Ion Andreiță, Mihai Pelin, Petre Dragu, Victor Bibicioiu, Dumitru Matală, C.Stănescu, A.I. Zăinescu, Romulus Lal, Vasile Răvescu, sau Grigore Traian Pop, alături de care Neagu Udroiu se va dovedi un nume cu adevărat de referință. Și nu numai că Neagu Udroiu va fi o prezență marcantă dar, pentru noi, cei ce uceniceam întru ale jurnalisticii, ne va fi un adevărat prieten. Încurajându-ne, adică insuflându-ne curajul de a cerceta dincolo de aparențe, de poncife sau de prejudecăți și de a-l releva în cuvinte potrivite, care să dea măsura faptelor. Din păcate, această perioadă, fastă și pentru breasla noastră, s-a încheiat o dată cu Revoluția culturală declanșată de funestele Teze din iulie 1971, așa încât breasla noastră s-a confruntat cu multe și împovărătoare opreliști. Opreliști care, din fericire, nu au putut să îi împiedice pe gazetarii care își respectau menirea, să nu cedeze și, pe cât le stătea în putere, să rămână istorici ai clipei. Formulă emblematică pe care o datorăm lui Cristian Popișteanu, model și sprijin pentru lumea presei românești din acele vremuri complexe și profund marcate de tarele gândirii unice.
Lume a presei în care cuvântul rostit, scris și tipărit al lui Neagu Udroiu și-a dobândit un loc distinct, distins și respectat de către confrați și de către publicul larg. Cu acest bagaj de cunoștințe, de experiențe,ca și cu sincera dorință de a fi de folos cauzei presei libere și profesioniste, a venit Neagu Udroiu în viața cetății după evenimentele de răscruce din decembrie 1989. Și, retrospectiv vorbind, putem spune că dacă, în pofida atâtor încercări de a face de jurnalism o curea de transmisie în jocurile pentru putere și de interese, presa noastră se bucură de o anume prețuire și încredere, acest fapt se datorează unor oameni cu știință și conștiință, între care îl regăsim pe Neagu Udroiu. Așa după cum, se cuvine menționat aportul său substanțial și decis la păstrarea unității și a prestigiului Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România în perioada în care uniunea noastă profesională era amenințată de acțiunile unui grup de veleitari care doreau să o acapareze și să o transforme într-o anexă a unor alte sfere de influență. Prilej cu care ne-am putut convinge, o dată mai mult, că, în perioada în care a fost acreditat ca ambasador al României în Finlanda și în Estonia, Neagu Udroiu și-a dezvoltat calitățile de bun negociator și de fin observator al realităților, al proceselor complexe pe care le traversează societatea, adică Europa și lumea de azi. Învățăminte pe care le-a evaluat și le-a consemnat în câteva lucrări de referință cum ar fi „La Nord și la Sud de Ecuator” sau „Reporter pe Mississippi”, unde regăsim pagini substanțiale redactate cu acuitatea diplomatului și cu sagacitatea reporterului.
Profund devotat profesiunii de ziarist, Neagu Udroiu a dorit și a reușit să își încununeze opera cu o lucrare unică în felul său: „Condeie, voci, chipuri. Presa românească- pagini de istorie”. Lucrare pe drept cuvânt numită „O carte-tezaur”, o crestomație care reprezintă și, cu siguranță, va rămâne, o veritabilă demonstrație inclusă în fapte a cărei idee directoare Neagu Udroiu o formulează într-o memorabilă formulă: „Cunoașterea trăirilor presei românești, de la pornirea sa în lume și până azi, merită efortul”. Nobil și generos efort căruia, de azi înainte, îi adăugăm numele, partiturile și performanțele lui Neagu Udroiu. Un adevărat istoric al clipei, în înțelesul pe care el însuși l-a dat ideii atunci când și-a intitulat cartea de debut, apărută în anul 1978:„Profesiune și sens de viață”.