La un an distanță, cam în aceeași parte a gazonului, un „boschetar” alb, negru și maro miorlăie stresat prins într-o cușcă cât o cutie pentru un aspirator. Când apare primarul general, motanul sâsâie, fâsâie și se lungește ca mort. „Generalul” trece și întreabă inocent: „Câte pisici sunt pe stradă, în București?”
Noaptea, pe centru de București, foșnetul pungilor de plastic prin care zdupăie guzganii e deja un sunet obișnuit. Chițcăitul e un pic mai deranjant când concurează cu croncănitul ciorilor de și-au făcut sălaș prin Cișmigiu. Păsările negre și rozătoarele cenușii se îngrașă pe axa Victoriei-Unirii din gunoaiele și mizeria Bucureștiului. Rattus Norvegicus - adică șobolanul comun - prosperă cel mai bine prin sectorul 1, unde noaptea dă prin gunoaie și printre picioarele întârziaților. Corvus frugilegus – cioara obișnuită – transformă parcurile în ghene, după mirosul găinațului. În plus, la capitolul decibeli, Corvus e mai puternic. Cele două specii trăiesc în comuniune cu locuitorii Capitalei. Mai nou, legătura strânsă a bucureștenilor cu natura a fost arătată chiar de conducătorul orașului: Nicușor Dan și-a făcut fotografii cu un mormoloc. Larva nu a ajuns încă în centrul Capitalei fiind, deocamdată, fotografiată doar în palma edilului, în Văcărești.
Primăria Capitalei a gândit, astfel, că o expoziție de câini și pisici – animale abandonate – să fie ținută, în loc cu siguranță. Pe gazon, la Arena Națională. Evenimentul a fost unul cu rezonanță.
„Cine sare este câine…”
Arena Națională - peluza sud - cu intrarea dinspre Pantelimon. „Cine sare este câine, ale, ale” - puțini dintre miile de dinamoviști care, în timp, au zdupăit pe aici, și-ar fi închipuit că va veni o zi când patrupede adevărate vor lătra, scheuna ori își vor ronțăi blana roasă de vreme și de mizeria Bucureștiului pe bucata de teren unde echipa preferată își începea partidele. Pe partea opusă, la nord, unde cei în roșu-albastru aveau în bagaj scandari de genul „Cine nu sare, cine nu sare/ ori este câine ori e prost de moare” au fost puse pisicile. Câte trei-patru per cușcă. Unele vesele, cele mai multe stresate. Bucuria copiilor să le tragă de cozi ori să le ciupească printre zăbrele.
La oficială, odinioară, Gigi Becali privea aiurit, la un meci cu Manchester City, cum suporterii FCSB care umpleau stadionul creau coregrafia „Doar Dinamo București”. Pe scaunele unde oficialii roș-albaștrilor se holbau la mesajul pro Dinamo au fost puse acum fotografii cu mutre de maidanezi și mesaje „subtile”. „Hei, nu mă vezi că-ți fac cu ochiul? Ia-mă cu tine acasă”, scrie pe fotografia-panou a unui câine căruia, probabil, i-a intrat ceva sub pleoapă. Pe mutra altuia, de zici că e Rotweiller, năuc poți citi: „Par iepure, dar nu sunt. Sunt un câine jucăuș și abia aștept să alergăm împreună”. Panoplia de la „oficială” continuă: „Unii zic că sunt focă, dar eu sunt câine”(!?) sau „Chiar dacă nu-mi vezi ochii, eu mă uit direct la tine. Ia-mă acasă”. Ultimul e al unui fel de „Zdreanță” - cuvânt utilizat frecvent în acea parte de tribună. În special la meciurile FCSB.
Pe gazon, sufletele amărâte sunt împresurate de oameni în toate culorile vestelor. Albastre, albe, verzi. De la Primărie, ONG-uri, autorități. Sunt mai mulți oameni decât animale. Iar când alaiul primarului Dan ajunge în incintă, animalele sunt în minoritate clară. Au venit și televiziuni, și fotoreporteri. Acțiunea dă bine, la fel și plimbarea edilului printre cuști. La „standul” pisicilor, unde „Miți” se gudură printre zăbrele - cam în zona unde Seferovici, Ramos, David Silva ori Yaya Toure își măcinau gleznele - Nicușor Dan dă de gazon cu voluntarii centrului: vrea să știe câte pisici sunt pe stradă în București! Până și „Miți” - pe care o apucase sâsâitul – tace. Edilului i se explică politicos că întrebarea e fără răspuns, Nicușor Dan pleacă spre reptile. Este o zonă unde doi puști explică cum în capitala României mai poți prinde câte o țestoasă, un șarpe sau o vulpe. Nimeni nu vorbește de ciori sau țânțari. În schimb, șobolanii Bucureștiului încap în discuții. „De ce nu mai sunt prinși de pisici? Că-s mai mari decât ele!”
Când guzganii sar la jugulară
Chiar un voluntar povestește: „Stau în centru, în spatele Căii Victoriei și, noaptea, când ajung acasă, îmi e teamă să cobor din mașină. Îmi e frică să nu calc pe ei”. Fata rozătoarelor”, glumește puștiul de la standul cu reptile. Edilul, supravegheat atent de purtători de cuvânt și oameni de comunicare, pare a întreține discuții cu cei ce dau animalele spre adopție. Nimic despre „Rattus Norvegicus”, logic.
Pe noapte, șobolanii nu au nevoie de expoziții. Doar de resturile lăsate pe stradă. Coșul de gunoi sau ghenele din colțul blocurilor sunt adevărate standuri pentru chițcanii, șoarecii și, în special, guzganii Capitalei. De la o vreme, „Rattus de București” este unul murdar de zoaie, cu blana peticită, gri spre negru și extrem de gălăgios. Agil, sare la înălțimea pubelei de stradă, iar coada roz poate fi văzută din pungile sfâșiate cu resturi de musaca. Odată, când cu războiul gunoaielor al lui Clotilde Armand, rozătoarele prinseseră tupeu: ieșeau la recuperat de resturi și ziua, în miez. Acum, noaptea bagă groaza în oamenii care greșesc drumul și apucă să treacă pe lângă ghenele de gunoi.
Războiul lui Corvus
Între un scandal cu șobolani și o promovare cu mormolocul în mână, primarul Capitalei a mai avut o inițiativă în relația bucureșteni-regn animal. „Ideea acestui proiect a pornit de la frustrarea acumulată de vizitatorii parcului și vecini față de prezența ciorilor în Cișmigiu.(...) Vegetația, monumentele și mobilierul istoric au foarte mult de suferit din pricina găinațului, iar mulți dintre iubitorii Cișmigiului vor să scape (cu orice preț) de aceste păsări. Frustrarea îi face pe unii oameni să ceară împușcarea păsărilor sau tăierea arborii înalți din parc. Ca să găsim cele mai bune soluții pentru problema mizeriei cauzate de stolul de ciori care înnoptează în Grădina Cișmigiu e necesar să înțelegem, în primul rând, cauza migrației și comportamentul păsărilor. Un studiu de mediu (ornitologic) corect realizat ar putea furniza și cele mai bune soluții pentru a îndepărta roost-ul de ciori din Grădina Cișmigiu”. Proiectul este al unui ONG care, în campania electorală, l-a susținut abitir pe actualul primar. Primăria Capitalei a aprobat ideea „îndepărtării roost-ului” și a alocat fonduri bugetare. Cam vreo 500.000 de lei. Corvus frugilegus – cioara de semănătură - a devenit, astfel, și ea, personaj important al Bucureștiului.