„De la Stetin, pe Marea Baltică, la Trieste, pe Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât pe continent. În spatele acestei linii se află toate capitalele fostelor state din Europa Centrală și de Est. Varșovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, București și Sofia; toate aceste orașe celebre și oamenii din jurul lor se află acum în ceea ce trebuie să numesc sfera sovietică și toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenței sovietice, ci unui control foarte ridicat și, în unele cazuri, în creștere, de la Moscova”. Istoria consideră că acel discurs a marcat declararea Războiului Rece care a scindat lumea pentru următorii 45 de ani. Căderea Zidului Berlinului, în 1989, destrămarea sistemului comunist din Europa, dizolvarea Tratatului de la Varșovia au fost pașii care au îngropat Războiul Rece.
Generațiile tinere, care trec acum spre vârsta de 30 de ani, află doar din povești ce a însemnat acea perioadă; ele cred că pacea este un dat etern, că prosperitatea, democrația, libertatea de mișcare nu pot fi restricționate. După „exercițiul” pandemiei, greu suportat mai ales de „generația digitală”, soldații neinstruiți se trezesc cu războiul la ușă, crezând că totul este doar o poveste de speriat copiii.
Convoaiele de refugiați din Ucraina sunt privite de unii ca un turism de masă, bombardamentele nu se aud peste graniță. Programele de concedii sunt acum perturbate doar de supărarea întârzierii avioanelor și de costul mare al benzinei.
Trupele NATO care se instalează temeinic în România pot fi apreciate, în această viziune a orbirii colective, doar ca exerciții temporare, zborul intens al avioanelor militare care tulbură nopțile, un mic inconvenient pentru somnul liniștit.
La Sibiu, miile de vizitatori nu observă cum se așază, chiar în centrul orașului, un important comandament NATO. Pe fondul fluxului de vară spre litoral, baza de la Kogălniceanu devine multinațională, sub steag francez.
Mersul luptelor din Ucraina, prezentate de ofițeri rezerviști, sunt considerate doar dezbateri teoretice, încleștarea din Insula Șerpilor, un fel de concurs pentru ocuparea unei poziții mai bune pentru pescuit în Marea Neagră.
Oficialii se tem să pronunțe cuvântul război, deși starea de alarmă a fost decretată pentru trupele NATO. Nici chiar „Războiul Rece” nu se vrea decretat, deși starea de tensiune din Europa este chiar mai accentuată decât cea din anul 1946, când se lăsase „cortina de fier”.
Realitatea este clară: cortina de fier s-a mutat în ultimii ani spre est, pe linia care desparte Alianța NATO de Rusia. De la Baltica la Marea Neagră, noua graniță a confruntării Est-Vest taie în două Ucraina. Războiul cald se lipește lângă Nipru de noua cortină de fier, trasarea zonei de influență a Rusiei se face prin forță. La Madrid, la summitul Alianței Nord-Atlantice, Rusia este declarată oficial inamic, iar alianța acesteia cu China, o amenințare potențială în evoluție. Deci, starea de Război Rece, cu o componentă accentuată pe războiul economic, este acceptată, fără a fi declarată.
Se pune firesc întrebarea: cine va câștiga acest Nou Război Rece (NRR)? Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, profesor la Universitatea Columbia din New York, avertizează că Statele Unite ar putea pierde NRR cu China și Rusia. Într-o analiză larg difuzată în media internațională, Stiglitz consideră că războaiele dezastruoase din Orientul Mijlociu, Afganistan, prăbușirea financiară din 2008 și alte crize în care au fost antrenate Statele Unite, pun la îndoială superioritatea modelului economic al Americii. Acum dezbaterea nu este una de fond, ci doar despre hegemonie. SUA, evident, nu vor să fie detronate din fotoliul de putere numărul 1 în lume, dar este pur și simplu inevitabil ca din punct de vedere economic China să nu depășească America. Laureatul premiului Nobel argumentează această dinamică prin superioritatea netă a populației și ritmul de creștere de trei ori mai mare al puterii asiatice.
Stiglitz consideră că frontul NRR s-a deschis cu mult înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, iar acest conflict nu ar trebui să distragă atenția de la adevărata amenințare pe termen lung care este China. Când au câștigat Războiul Rece în anii ’80, SUA au impus modelul lor economic și de apărare a libertăților democratice. Acum au nevoie de aliați care să contrabalanseze superioritatea în afirmare a Chinei. Or, aceștia nu pot fi câștigați în Asia, Africa, America Latină fără a fi convinși de atracția sistemului american, de superioritatea acestuia față de regimurile opresante. SUA trebuie să ofere ajutor concret țărilor în curs de dezvoltare; la fel de important este ca Occidentul să facă din nou ca sistemele economice, sociale și politice să constituie un model pentru întreaga lume, consideră Stiglitz.
Miza acestui NRR este uriașă și pentru România, care trebuie să înțeleagă rapid că este angajată în confruntare, așa cum a fost și în Războiul Rece încheiat în 1990, pe partea perdantă a baricadei.