Asaltaţi de treburi, unii oameni oftează: ”am obosit, mă aşez pe un scaun câteva minute”. Ei ar trebui să ştie că multe forţe cad în sarcina coloanei vertebrale, însă statul pe scaun nu e pentru şira spinării o relaxare pentru că şi aşezarea pe scaun solicită coloana.
Unii adoptă pe scaun poziţia umilă a unui subaltern fără personalitate, aplecat, încovoiat la spate. Alţii, din contră se aşează milităros pe scaun, băţos, cu spatele rigid, prea drept. Ambele variante sunt greşite, poziţia pe scaun trebuie să fie dezinvoltă, cu sprijinirea pe spătarul scaunului, spătarul având o poziţie semi-oblică. Astfel, nu este prea încărcată cu apăsări şira spinării. Un alt sfat din partea medicilor se referă la statul în picioare ore lungi. Coloana este ajutată dacă unul dintre picioare se ridică pe o cutie, pe o ladă mică, pe un scăunel. După un timp se schimbă piciorul şi celălalt se urcă niţel mai sus. Splendoarea de proiect al Atotputernicului pentru fiinţa umană a luat în considerare că mersul prea grăbit, dar nici cel lent nu fac bine coloanei, îi e bine şirei spinării mersul vioi şi continuu. Fiecare din noi a simţit dureri la spate, mai ales la şale când mersul era întrerupt mereu, când după câţiva paşi urma un stat pe loc. De asemenea mersul în dorul lelii, cum zice românul, mersul legănat, mersul leneş, mersul cu înclinare când pe un picior, când pe altul, mersul de marinar, toate aceste modalităţi de mers obosesc coloana.
Pur şi simplu o poruncă, orice ridicare de jos a unui obiect, chiar a unei plase cu greutate moderată nu trebuie să devină sarcină doar a coloanei vertebrale, se înghesuie în vertebrele lombare tot efortul. Orice ridicare de jos a unui lucru se face din poziţia pe vine. Astfel sunt angrenaţi în efort şi muşchii picioarelor şi se descarcă o parte din forţele de pe şira spinării.