Când Angela Similea dă liber vocii ei de zbor înalt, “să mori din dragoste rănită” plânge şi cerul, lăcrimează iarba. Sentimentală până în oricare colţişor al sufletului, Angela a fost privită ca Doamna, ca sensibilitatea maximă pe portativ. Iubită şi admirată de români a devenit un bun al artei româneşti. N-a făcut nici o concesie când era vorba de meserie, mai toate cântecele ei s-au transformat în şlagăre, fredonate de români .Angela se destăinuia în articolele mele despre ea din Jurnal că iubeşte adânc România, “prefer să urmăresc o frunză căzând pe pământul românesc lăsând deoparte orice fel de bogăţie din cele străinătăţuri”! Aşa s-au rostogolit însă lucrurile, fiul ei, singurul copil a hotărât să plece definitiv în America şi Angela îşi simţea inima zdrobită. Mi se confesa în Jurnal cum în jalea ei a salvat-o un telefon despre un cântec. “Când avionul cu Sorinel s-a pierdut în zare, am plecat acasă cu răni la pleoape de atâta plâns. Nu-mi reveneam din disperare când acasă a sunat telefonul, era Marius Ţeicu.Îmi spunea bucuros că a compus o melodie pentru mine şi mă chema s-o ascult.Am ezitat ,fiind căzută sufleteşte. Dar Ţeicu a insistat. Cântecul pentru mine era “Nu-mi lua iubirea dacă pleci”. Cunoaşteţi ce succes mi-a adus şlagărul ăsta “! Florin Condurăţeanu