Ăsta-i un text peste care cei care monitorizează presa pentru puternicii zilei vor trece repede. Nu-i ajută cu nimic, acum. E despre “morți” politici. Ca să fiu mai delicată, e un text despre strânsul brazilor împodobiți de Crăciun.
Știu că cei mai mulți dintre voi abia alegeți bradul și vă închipuiți cât de bine o să stea în casă, dar o să dau puțin pe repede înainte, o să ajungem în ianuarie, când, sătui de sărbători, mâncare, petreceri, aniversări, o să vă uitați la bradul ales, încă drept, dar de un verde spălăcit și pe care podoabele se potrivesc ca machiajul pe o femeie de pe centură, și o să-i spuneți: “Ce fac eu mă, cu tine? Dacă te mișc, te scuturi tot, pe geam nu pot să te arunc, la ghenă e plin deja”. Ce se potrivea în Ajun vă încurcă după Bobotează!
Cam așa e cu Guvernul Cioloș. Cine l-a ales i-a cântat “O, brad frumos!” și la Craciunul trecut, și la Paștele de-a fost, și pe caniculă la Sfânta Mărie. Și i-ar fi cântat în continuare și la Crăciunul ăsta, și la Rusaliile de peste doi ani, atât de îndrăgostit era de creația lui, chiar dacă de prin postu’ Paștelui bradul se scuturase de tot. Rămăseseră doar podoabele pe el, e drept, unele frumoase, scumpe și strălucitoare. Din străinătate cum se zice. Atât de strălucitoare că, furați de blink-blink, în jurul bradului s-au adunat destui și zgomotoși fani. Mă rog, în jurul bradului e un fel de a spune, mai mult s-au adunat în jurul lui pe Facebook la câte o poză, un selfie, un peisaj în speranța că, la un moment dat, toată lumea o să vadă ce văd și ei: un brad falnic și împodobit cum n-a mai fost altul.
Doar că lumea a văzut altceva. Că podoabele nu se potrivesc, că bradul era din pepinieră, nu din pădure, că globurile erau ori pline de pete, ori ciobite de-a dreptul.
Iar lumea a mai văzut ceva peste care nu a putut trece: bradul era tăiat!
Iar unui brad tăiat, o știu și copiii, îi cânți o singură dată “O, brad frumos!”.