Literatura SF & fantasy prinde tot mai mult printre iubitorii de cărţi. Apariţiile noi, gen “Tronul de cleştar”, “Assassins Creed” ori “Jurnalele Vampirilor”, se alătură clasicelor serii “Hobbitul”, “Urzeala Tronurilor” sau “Cronicile din Narnia”. Însă SF & fantasy nu înseamnă numai literatură străină. Există şi în România autori buni, cu creaţii captivante şi interesante. Unul dintre ei este Ana-Maria Negrilă (45 de ani), absolventă a Facultății de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti, doctor în literatură medievală. Cum se împacă o filoloagă cu astronomia şi tehnologia, citiţi mai jos.
Jurnalul Naţional: De când te atrage tematica explorării spațiale?
Ana-Maria Negrilă: Cred că primul film văzut în copilărie a fost “Planeta maimuțelor”, care m-a impresionat foarte mult. Ceva mai târziu, am văzut un serial de desene animate, “Pasărea de foc spațială”, și acesta a fost primul contact cu SF-ul. Au urmat “Războiul stelelor”, “Odiseea spațială 2001”, “Călăuza”, “Blake-7”, apoi, imediat după Revoluție, “Blade Runner”, “Brasil” și multe altele.
De unde pasiunea pentru SF și mai ales space opera? Ai câteva surse de inspirație?
Primele surse de inspirație au fost cărțile. Dacă filmele SF erau rare, cărțile SF se găseau. Îmi amintesc de “Odiseea navei Space Beagle”, dar și de cărțile rusești. Am citit și foarte mult SF românesc, cel mai des provenit din paginile Almanahurilor Anticipația, dar și din colecția Fantastic Club. De-abia după Revoluție am descoperit primele cărți care m-au influențat cu adevărat: William Gibson - “Neuromancer” - și Frank Herbert - “Dune”.
Cât ți-a luat să te documentezi pentru volumele “Regatul sufletelor pierdute” și “Ascensiunea stelară”?
Fiecare carte a fost scrisă în 6 luni, timp în care am făcut și partea de cercetare pe măsură ce aveam nevoie de o anumită noțiune. Cel mai greu a fost să găsesc un model al Liftului spațial - îmi trebuiau calcule și propuneri viabile din punct de vedere științific - și am avut noroc să descopăr un astfel de proiect, redactat de un grup de cercetători din diferite domenii, și care a rezolvat mai multe probleme legate de tipul structurii, amplasare geografică, dimensiunile construcției de la bază etc. Un alt punct complicat a fost descrierea navei Ascensiunea. Îmi trebuia o navă cu pânze solare și din nou a trebuit să citesc articolele și studiile unor specialiști în fizică.
Ești doctor în filologie. Cum îmbini științele umaniste cu pasiunea pentru tehnologie?
Știința m-a interesat dintotdeauna, iar pasiunea pentru astronomie a început odată cu seria “Cosmos” a lui Carl Sagan. Totuși, am citit mai puțin din acest domeniu, pentru că, mult timp, interesul m-a purtat spre antichitate, Evul Mediu și istoria credințelor religioase. Și atunci, partea de știință? Pentru a scrie SF nu trebuie să fii neapărat om
de știință, iar mulți scriitori din această zonă au avut la bază studii de filologie, psihologie etc. Ceea ce răzbate din paginile unei cărți SF este numai o mică parte din ce se poate spune dintr-un domeniu, pentru că un roman de acest tip se bazează, ca oricare altul, pe personaje, pe acțiune. Latura științifică a unei lucrări SF face parte din zona de worldbuilding, de decor, cea care, dacă este îndepărtată, dezvăluie tot intrigi obișnuite de tip dragoste-ură-invidie-ambiție-prietenie. Ideile științifice pot fi rezultatul cercetării și discuției cu specialiștii, deci nu trebuie să fii expert într-un domeniu pentru a-l include într-o carte SF; în schimb, trebuie să te documentezi temeinic, chiar dacă ajungi să folosești foarte puțin din ce vei descoperi.
Ce abilități crezi că i-ar trebui unui om pentru a face față unei călătorii de zeci sau sute de ani-lumină prin spațiu?
Călătorii viitorului nu se vor deosebi de cei ai trecutului. Oamenii au migrat spre alte meleaguri din diferite motive - la început, pentru hrană, urmând turmele de reni sau rațele sălbatice, apoi, pentru teritorii mai bune, pentru că puteau crește recolte sau extrage minereuri. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, și motivele s-au diversificat. De-a lungul istoriei, oamenii și-au părăsit casele pentru a găsi siguranță economică, politică, religioasă, deși mulți au emigrat forțat, cum au fost cei în coloniile penitenciare ale secolului al XIX-lea. Prin urmare, călătorii viitorului nu trebuie neapărat să fie oameni deosebiți, ci doar unii mânați de nevoia de a-și găsi un cămin sau de a-și îndeplini un vis.
* Ana-Maria a debutat în 1993 cu povestirea “Fragile” în Jurnalul SF. În anii 2015- 2016 a publicat la editura Crux Publishing volumele “Regatul sufletelor pierdute” și “Ascensiunea stelară”, primele două titluri ale trilogiei space-opera “Stelarium”.