Dacă vrei să te încarci de optimism, citești comunicatele oficiale de la nenorociri. Sunt cele mai tonice necrologuri. Ele îți dau încredere că, deși nimic nu merge, totul se explică. A murit, în Belgia, inspectorul de vagoane electrocutat în Portul Constanța. L-au plimbat prin trei spitale și l-au predat belgienilor cu patru bacterii și o ciupercă. Nouă zile le-au luat serviciilor de urgență ca să-l trimită. Una peste alta, a fost pur și simplu o izbândă a autorităților române, nu numai a Sistemului Sanitar. Ar însemna să neglijăm rolul Internelor, prin DSU, care a stat o săptămână pe telefoane, până să îi răspundă belgienii, și o zi sub avionul care n-a mai vrut niciodată să pornească. Emoționantă descrierea îngrijirilor primite la Spitalul Județean Constanța. Ăștia spun că ei au cu cine, dar n-au cu ce - așa că sunt specializați în trimiterea la perfecție a pacienților la alte spitale. Dar cel mai liniștitor este mesajul ministrului Sănătății, care în scurta lui declarație zice de trei ori „de îndată”. Altfel suporți arsurile îngrozitoare când știi că nouă zile de îndată trec. N-am înțeles, însă, de ce ministrul Sănătății spune cu atâta lejeritate că în tragedia de la Constanța nu există autor moral. Păi noi ăștia care îi suportăm aiurea de 30 de ani ce suntem?