La rândul său, ministra justiției, Raluca Prună, a pus piciorul în prag avertizându-i pe acei magistrați cărora le-ar mai putea trece prin cap să își exprime sau numai să aibă îndoieli și nemulțumiri față de <<linia justă>> că vor fi de urgență chemați la CSM pentru a da explicații. Sintagma <<a da explicații>> fiind, după cum lesne se poate recunoaște, eufemismul nimerit pentru largul consum al amatorilor de tele-justiție și, în primul rând, al serialului <<Ce vrăji a mai făcut procuratura mea?>>
Și nu suntem decât la finele primei decade a lunii a doua a anului în curs, iar surse bine informate –nu spun cine, persoane importante- au declarat că pe țeavă se mai află alte multe și grele dosare care vor produce șocuri în cascadă în la nivelul clasei politice. Al clasei politice,în general și al unei <<anumite părți>> a clasei politice,în special!
Fiindcă, după cum sunt sigur că a observat orice om de bună credință, numele citate aparțin PSD sau UNPR, așa după cum, în marea lor majoritate, personajele puse sub acuzare în urma dosarelor întocmite de procurorii DNA în anul 2015(ca să nu mai mergem și mai departe) au ca eroi principali nume grele, începând cu fostul președinte pesedist și fost premier, Victor Ponta.
Departe de mine intenția de a mă erija, aici și acum, ca pledant al cauzei celor menționați, dar nici nu pot să nu bag de seamă ciudata asimetrie (sper că nu am folosit un termen <<intolerant>>?!) între celeritatea cu care se instrumentează dosarele cu și despre PSD-iști de la toate nivelele și lentoarea cu care se operează în alte dosare ai căror protagoniști sunt fețe grele provenind de pe celălalt versant al politichiei neaoșe. Dosare în care, mai mult sau mai puțin întâmplător, figurează pe generic și încă în roluri principale, Traian Băsescu și alți membrii ai famigliei sale. Din motive lesne de înțeles, am folosit termenul <<famiglia>> atât pentru formula restrânsă cât și pentru cea generalizată a caracatiței patronată de către Amiralul Dezastrului Național. Adăugând mențiunea că asemenea dosare se plimbă de ani întregi pe la diverse instanțe și, mai mult ca sigur, că așa se va întâmpla și de acum înainte. Asta, desigur, până când lumea va uita de ele și vor putea fi clasate fără mari bătăi de cap. Avansez această ipoteză având în vedere amănuntul(neesențial, firește, pentru unii) că nici până acum, februarie 2016!, DNA nu a găsit de cuviință să dea curs dosarelor pe care i le transmisese Guvernul Victor Ponta ca urmare a verificărilor corpului de control al primului ministru.
Situație pe care- vrem sau nu vrem, place sau nu place- trebuie să o raportăm și la tăcerea care s-a așternut asupra celor 7 (șapte) dosare pe care le aveau în lucru procurorii de la Parchetul General după demisia, mai degrabă demiterea- altminteri foarte precipitată-, a fostului procuror general Tiberiu Nițu. Fapt peste care nu putem trece atunci când discutăm despre viteza de reacție a justițiarilor statului de drepți fie și numai pentru că el s-a petrecut la nu prea multă vreme după ce același Tiberiu Nițu făcuse publică deschiderea unor asemenea dosare
Avem, prin urmare, serioase motive să ne întrebăm dacă, nu cumva, și în justiția românească operează principiul celor<< două sau mai multe viteze>>? Principiu care, după toate semnalele ce vin dinspre Bruxelles- pepiniera de cadre a actualului guvern tehnocrat!- este pe cale să devină literă de lege, așa încât, într-un viitor nu prea îndepărtat, Uniunea Europeană va avea un nucleu dur și, pe orbită, mai multe state-satelit care vor asculta smerite și vor executa orbește comanda venită de la <<centrul unic>>. Ceea ce nu face decât să confirme scenariul unei UE cu mai multe viteze. Nu vă mai spun și unde se va afla România în această proiectată arhitectură comunitară, fiindcă nu vreau să vă stric ziua…
Dacă am adus vorba despre Uniunea Europeană, nu ar strica să discutăm și despre viteza de reacție cu care guvernanții tehnocrați au dat dovadă atunci când s-a demonstrat că Raportul MCV recent publicat conține multe erori care au la bază un serios deficit de informație. Situație pe care, altminteri foarte răspicata doamnă ministru de justiție, s-a mulțumit să o explice prin niște așa-zise<< inerente erori>> datorate excesului de zel de care dau dovadă <<instituții sau persoane>> din România care au furnizat documentația pentru Raportul MCV. Explicație cu care nu ne putem mulțumi în nici-un caz, cu atât mai mult cu cât dacă doamna ministru cunoștea cine sunt respectivele instituții sau persoane – nota bene: din România!- era datoare să le spună pe nume.
Să se datoreze, oare, atitudinea Ralucăi Prună față de un asemenea abuz, greu de calificat, care aduce grave prejudicii Interesului Național, împrejurării că, înainte de a fi instalată la cârma ministerului justiției, domnia sa a activat în echipa europarlamentarei Monica Macovei? Exact cea care pe bună dreptate a fost numită <<euro-pârăcioasa>> și dinspre care au plecat spre auguste urechi ale înaltelor sfere de decizie ale UE foarte multe, foarte otrăvite, mincinoase, informații despre situația din România și din instituțiile statului său de drept. Sau, ca să mă exprim mai direct: face parte, Monica Macovei, dintre <<instituțiile sau persoanele>> din România care au dovedit exces de zel furnizând celor care au întocmit <<raportul tehnic >> date inexacte și minciuni? Bineînțeles, tot tehnocrați, ca și doamna ministru, pe care acum îi mângâie blajin pe creștet scuzându-i că ar fi comis << erori inerente>>.
Întrebări pe care suntem îndreptățiți să le punem de vreme ce, în aceste zile, pe diverse canale de televiziune, a circulat intens o imagine în care, ministra Raluca Prună, aflată într-o discuție în spațiul public, o avea alături (atât la propriu cât și la figurat!) pe Monica Macovei, cu care în repetate rânduri se convorbea înainte de a da răspuns întrebărilor ce îi erau adresate.