Gica cu “a”, nu cu “ă”, fiindcă olandezii nu au această vocală. Privesc cu neîncredere scuza fotbaliştilor noştri din zilele actuale, care-şi motivează evoluţiile anemice, fără sare, la echipele din străinătate unde au fost transferaţi cu o, pasămite, perioadă lungă de acomodare. Dacă ai calităţi zdravene, dacă ai inimă de învingător, dacă te îmboldeşte o frumoasă ambiţie, începi să faci spectacol chiar de la venirea în clubul străin care te-a achiziţionat. Gică Popescu s-a impus de la început la titratul club olandez Eindhoven şi a intrat în sufletul spectatorilor olandezi, dar şi al antrenorilor şi conducătorilor clubului din Eindhoven. Aşa că, încă de la pătrunderea pe gazon pentru încălzire, tribunele scandau cu accentul lor “Gica, Gica!”, alături de numele celebrului brazilian Ronaldo. De altfel, în interviul pe care am reuşit să-l iau cunoscutului antrenor român Pişti Covaci, cel care a condus şi Ajax-ul, dar şi naţionala Franţei, acesta a spus apăsat că fotbalistul român care întruneşte toate calităţile unui fotbalist modern în lume este Gică Popescu: statură, tenacitate, fibră de luptător, anticipaţie, rolul de catalizator pentru coechipieri. Chiar din seara în care olteanul a ajuns la Eindhoven, pe clădirile metropolei olandeze, firmele cu neon clipeau: “Wellcom, Gica and Oana!”. Oana fiind iubita olteanului la acea vreme, o fată deşteaptă, care avea de-a face cu lumea fotbalului, era fiica stoperului fără teamă şi reproş al Universităţii Craiova, Deselnicu. Mai-marii clubului olandez campion aflaseră de personalitatea de stâncă a lui Gică Popescu şi l-au întâmpinat regeşte. A doua zi, la uşa locuinţei frumoase au sunat nişte oameni în salopete, care i-au adus un set de mobilă superbă pentru înfrumuseţarea casei şi aşa spectaculoase. Prin evoluţii de ceasornic, Gică Popescu a fost numit chiar antrenorul secund din teren al echipei Eindhoven. Cu toată zestrea de simpatie, Gică Popescu nu a ezitat să-i irite pe ştabii olandezi. Deşi era accidentat şi nu jucase nişte săptămâni în formaţia olandeză de club, Gică i-a anunţat că, fiind convocat la naţionala României, el se duce la lotul Ţării. Până în preziua meciului de calificare al României, Gică Popescu cobora scările în cantonament ţopăind doar într-un picior, greu şi dureros se sprijinea şi pe piciorul cu necazuri. A jucat în meciul naţionalei noastre cu infiltraţii anesteziante în piciorul bolnav. Niciun atacant advers n-a reuşit să treacă de fundaşul de oţel Gică Popescu.