Raportul MCV este salutat de Executiv ca un mare succes al reformei din sistemul juridic din România. Ministrul Justiției a reținut remarcile pozitive din evaluarea făcută de la Bruxelles în privința procurorilor din Marile Parchete și Înalta Curte. Perioada de analiză este anul 2015, când la Guvern, zece luni, s-a aflat altă echipă, deci meritele sunt în mare ale ministrului tăcut Cazanciuc. În România, calendarul evenimentelor este însă savant distilat, așa încât totul pare condus de un Comitet al Planificării cu un directorat invizibil. Luni, 25 ianuarie, DNA lansează bomba urmăririi penale pentru Gabriel Oprea și, prin ricoșeu direct, a procurorului general. Ministrul Justiției, dna Prună, tocmai plecase la Amsterdam, deci nu putea să-l protejeze, măcar de formă, pe șeful Ministerului Public. Lovitura DNA preceda lansarea raportului MCV care preamărea activitatea Codruței Kovesi, performera luptei anticorupție. Ministrul Justiției vine la țanc să comenteze din Palatul Victoriei succesele din MCV, dar este presată de ziaristul insistent să discute despre cazul Nițu, care a mers cu viteză, având un avantaj față de ceilalți participanți blocați în trafic. Discuția despre dosarul Girofar acoperă însă cu totul raportul Transparency International asupra corupției, difuzat simultan cu MCV. Alți autori, alte criterii, dar de mare prestigiu și puțin contestat la nivel planetar. Acest raport prezintă partea goală a paharului luptei anticorupție și plasează România în zona de cod portocaliu, pe locul 58 în lume, sub Ghana, Cuba și Kuweit, și puțin deasupra Oman, Senegal, Turcia, Africa de Sud. Niciuna dintre aceste țări nu are în schemă un Parchet anticorupție. Progresele noastre sunt nesemnificative, câștigând doar două puncte în ultimii patru ani în evaluarea raportului. Grecia, egala noastră în clasament, a câștigat zece puncte, tot fără DNA. Dacă adăugăm și luptele pentru impunerea turului doi, pricepem de ce Oprea nu avea voie cu girofar. Nici cu bască nu era în legalitate!