Circa 31% dintre femeile din UE au fost victime ale violenței fizice, amenințărilor sau violenței sexuale după vârsta de 15 ani. În cifre absolute, vorbim despre aproximativ 50 de milioane de femei, potrivit celui mai recent sondaj european privind violența bazată pe gen, realizat pe baza interviurilor cu peste 114.000 de persoane.
Deși amploarea fenomenului este îngrijorătoare, cercetătorii atrag atenția asupra unui alt aspect: lipsa progresului semnificativ. La 10 ani după primul studiu european pe această temă, situația rămâne aproape neschimbată.
„Un deceniu mai târziu, continuăm să asistăm la aceleași niveluri șocante de violență”, a declarat directoarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Fenomenul violenței împotriva femeilor este uriaș
Într-o analiză publicată recent în revista Nature Communications, cercetătorii au evaluat cât de realist este obiectivul 5.2 din cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, care prevede eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor până în anul 2030.
Concluzia este dificilă: fără o schimbare majoră a ritmului actual, ținta nu pare realizabilă.
Fenomenul nu este specific Europei. OMS consideră violența împotriva femeilor o problemă de sănătate publică de proporții pandemice. Estimările globale arată că aproximativ 30% dintre femeile din întreaga lume, adică aproape 840 de milioane de persoane, au trecut prin forme de violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții.
„Reducerile recente sunt minime, prea lente și insuficiente”, avertizează specialiștii, care subliniază că cifrele reale ar putea fi chiar mai mari deoarece multe victime nu raportează abuzurile, iar unele forme de violență – precum controlul coercitiv, abuzul economic sau hărțuirea online – sunt greu de surprins în statistici.
„Paradoxul nordic”: când egalitatea nu este suficientă
Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii ale cercetărilor este legată de țările nordice. Finlanda, Suedia și Danemarca, considerate modele globale de egalitate de gen și dezvoltare socială, înregistrează unele dintre cele mai ridicate niveluri raportate de violență împotriva femeilor.
Potrivit sondajului european din 2024, prevalența violenței a fost de 57% în Finlanda, 52% în Suedia și 47% în Danemarca, față de media uE de 30,7%.
Fenomenul a fost numit „paradoxul nordic” și contrazice ideea potrivit căreia o societate mai bogată și mai egală ar elimina automat violența.
„Dezvoltarea economică și egalitatea de gen sunt esențiale, dar în mod clar nu sunt suficiente pentru a preveni violența”, arată cercetătorii.
Femeile tinere, categoria cea mai vulnerabilă
Datele arată că femeile cu vârste între 18 și 29 de ani sunt expuse unui risc mai ridicat decât media populației feminine. Specialiștii spun că situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât generațiile tinere au beneficiat de mai multe campanii de informare și de o conștientizare mai mare a drepturilor femeilor.
Dacă măsurile actuale ar fi fost eficiente, cercetătorii s-ar fi așteptat la o scădere vizibilă a cazurilor. Datele nu confirmă însă această evoluție.
În plus, violența a căpătat noi forme odată cu dezvoltarea tehnologiei. Hărțuirea online, urmărirea digitală, distribuirea imaginilor intime fără consimțământ și folosirea inteligenței artificiale pentru crearea de materiale false reprezintă noi metode prin care agresorii pot controla și intimida victimele.
Există soluții, dar aplicarea lor rămâne insuficientă
Cercetătorii spun că problema nu este lipsa de informații sau de instrumente. În ultimii ani au fost identificate mai multe strategii eficiente pentru prevenirea violenței.
Cadrul internațional „RESPECT Women”, dezvoltat de OMS, include 7 direcții de acțiune, printre care sprijinirea independenței femeilor, schimbarea normelor sociale care favorizează discriminarea, reducerea sărăciei și îmbunătățirea serviciilor pentru victime.
Totuși, specialiștii atrag atenția că aceste măsuri nu sunt aplicate suficient de amplu sau pe termen lung.
„Principala barieră nu este lipsa de cunoștințe. Este decalajul dintre angajamente și acțiuni, dintre resursele disponibile și responsabilitatea necesară pentru folosirea lor”, susțin autorii analizei.
O criză cu răspuns pe termen lung
Deși eliminarea completă a violenței împotriva femeilor până în 2030 pare tot mai puțin probabilă, cercetătorii avertizează că obiectivul nu trebuie abandonat.
Ei susțin că fenomenul trebuie tratat cu aceeași seriozitate precum alte crize majore de sănătate publică, prin investiții constante, politici eficiente și evaluarea rezultatelor.
„Violența împotriva femeilor nu va dispărea automat pe măsură ce societățile devin mai bogate sau mai egale. Este nevoie de acțiuni deliberate, susținute și măsurabile”, este concluzia cercetătorilor.
Paradoxul nordic arată că progresul social, deși important, nu este suficient. Reducerea violenței împotriva femeilor depinde de intervenții concrete, finanțate și menținute pe termen lung, potrivit theconversation.com.