Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum a ajuns Scoția să fie sinonimă cu violența
La începutul anilor 2000, statisticile din Scoția erau alarmante. Țara era descrisă de Organizația Națiunilor Unite drept cea mai violentă națiune din lumea dezvoltată, iar locuitorii aveau de aproape trei ori mai multe șanse să fie victime ale agresiunilor decât americanii. Glasgow devenise simbolul criminalității urbane, fiind orașul cu cea mai mare rată a omuciderilor din Europa în perioada 2003–2005. Ziarele relatau aproape zilnic despre crime, răfuieli între bande și atacuri cu cuțitul.
În cartierele din estul orașului, conflictele dintre bandele de tineri deveniseră o realitate cotidiană. Luptele pentru teritoriu, droguri și arme transformaseră violența într-o normalitate, iar atacurile cu arme albe făceau parte din viața de zi cu zi, scrie BBC.
Ziua care a schimbat istoria luptei împotriva criminalității
Pe 24 octombrie 2008, Tribunalul din Glasgow a găzduit un eveniment fără precedent. În sala de judecată nu existau inculpați, martori sau jurați. În schimb, 85 de membri ai unor bande rivale au fost aduși împreună pentru a asculta povești cutremurătoare despre consecințele violenței.
O mamă a povestit cum fiul ei, atacat cu o macetă la doar 13 ani, a rămas desfigurat. Un fost baschetbalist american le-a vorbit despre fratele său ucis prin împușcare. Medici și chirurgi au descris leziunile cumplite și traumele permanente provocate victimelor.
Mesajul transmis tuturor era simplu și direct: violența trebuie să înceteze.
La finalul întâlnirii, participanții au primit un număr de telefon la care puteau solicita ajutor dacă doreau să renunțe la viața din bande. Rezultatele au fost impresionante. După organizarea a zece astfel de sesiuni, aproape 400 dintre cei 473 de tineri participanți au cerut sprijin pentru a ieși din cercul violenței.
Ideea care a schimbat complet strategia autorităților
În spatele acestei transformări s-a aflat Scottish Violence Reduction Unit (SVRU), structură creată în 2005 de poliția scoțiană și extinsă ulterior la nivel național.
În loc să considere violența exclusiv o infracțiune ce trebuie pedepsită, specialiștii au început să o trateze asemenea unei epidemii.
Karyn McCluskey, una dintre fondatoarele unității, explica faptul că abordarea seamănă cu modul în care este gestionată o boală infecțioasă: îi tratezi pe cei deja afectați, protejezi persoanele aflate în risc și previi răspândirea fenomenului înainte ca acesta să producă alte victime.
Această schimbare de perspectivă avea să devină fundamentul uneia dintre cele mai eficiente politici publice de reducere a criminalității din Europa.
Cercetătorii au descoperit cine era cu adevărat expus violenței
Analiza datelor a arătat că majoritatea crimelor nu erau atent planificate și nici nu aveau legătură cu mafia organizată. De cele mai multe ori, ele izbucneau spontan în urma unor conflicte aparent banale, când unul dintre participanți scotea un cuțit.
Specialiștii au identificat și factorii care cresc riscul implicării în acte violente. Printre aceștia se numără sărăcia, șomajul, abandonul școlar, instabilitatea familială și lipsa perspectivelor.
În același timp, au observat că educația, relațiile stabile cu părinții și sprijinul comunității reduc considerabil probabilitatea ca un tânăr să ajungă implicat în infracțiuni violente. Aproape două treimi dintre toate actele de violență erau concentrate în doar 1% din populația Scoției.
Medici, profesori și asistenți sociali au devenit parte din soluție
Noua strategie nu s-a limitat la activitatea poliției.
Autoritățile au implicat spitalele, școlile, serviciile sociale și organizațiile comunitare.
Medicii stomatologi au fost instruiți să identifice urmele agresiunilor și să îndrume victimele către servicii de sprijin. Profesorii au fost încurajați să evite exmatriculările, pentru că excluderea elevilor din sistemul educațional îi expunea și mai mult riscului de criminalitate.
În paralel, au fost create programe de educație în școli și echipe de consilieri care interveneau direct în spitale atunci când ajungeau victime ale violenței, oferindu-le sprijin psihologic și social înainte ca acestea să revină în mediile din care proveneau.
Rezultatele au fost spectaculoase
Efectele au devenit vizibile în doar câțiva ani.
În decurs de un deceniu, numărul omuciderilor a scăzut cu 56% în Glasgow și cu 38% în întreaga Scoție. Criminalitatea violentă s-a redus cu aproape o treime între 2006 și 2015.
Astăzi, Scoția înregistrează cel mai mic număr de omucideri din ultimele peste două decenii și are o rată a crimelor mai redusă decât țări precum Suedia, Franța sau regiunea Anglia și Țara Galilor.
Modelul scoțian este studiat în întreaga lume
Succesul Scoției a atras atenția altor state.
Din 2019, unități inspirate de modelul scoțian au fost create în 20 de regiuni din Anglia și Țara Galilor, inclusiv la Londra, unde se înregistrează o mare parte dintre infracțiunile comise cu arme albe. Primele evaluări au indicat deja scăderi ale celor mai grave forme de violență în zonele unde aceste structuri funcționează.
Provocările nu au dispărut
Deși rezultatele sunt impresionante, specialiștii avertizează că problema nu a fost complet rezolvată.
Un studiu publicat în 2024 arată că ritmul reducerii violenței a încetinit în ultimii ani. Lipsa spațiilor sigure pentru tineri, efectele pandemiei, influența rețelelor sociale și nivelul ridicat al sărăciei infantile reprezintă noile provocări pentru autorități.
Foștii coordonatori ai programului spun însă că experiența ultimelor două decenii demonstrează un lucru esențial: violența nu este inevitabilă. Ea poate fi prevenită atunci când instituțiile statului, sistemul medical, școala și comunitățile lucrează împreună și tratează cauzele sociale ale fenomenului, nu doar consecințele sale.
Povestea unei mame care demonstrează că prevenția poate schimba destine
Dincolo de statistici și grafice, succesul modelului scoțian este reflectat în poveștile oamenilor care au reușit să-și schimbe viața.
Kelly, al cărei nume a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, este unul dintre exemplele pe care Scottish Violence Reduction Unit le oferă pentru a demonstra că intervențiile timpurii pot întrerupe cercul violenței transmis din generație în generație.
Ajunsă la vârsta de 30 de ani și devenită mamă, femeia se confrunta cu probleme serioase de sănătate fizică și psihică. Crescută într-un mediu familial dificil, îi era greu să-și gestioneze emoțiile și stresul, exact tipul de vulnerabilități pe care specialiștii le-au identificat drept factori de risc pentru apariția comportamentelor violente.
În 2024, Kelly s-a înscris într-un grup de sprijin organizat într-o grădiniță, parte din programele de intervenție timpurie dezvoltate de SVRU pentru familiile aflate în dificultate.
Femeia povestește că, înainte de a participa la întâlniri, se simțea izolată, lipsită de încredere în sine și copleșită de responsabilitățile zilnice.
„Mă simțeam foarte singură înainte să mă alătur grupului. Eram adesea copleșită. Încrederea mea era foarte scăzută și petreceam mult timp izolată în casă, iar asta începea să-mi afecteze relația cu partenerul, cu copiii și cu oamenii din jur”, a mărturisit ea.
În timp, lucrurile au început să se schimbe.
Kelly spune că întâlnirile au ajutat-o să înțeleagă modul în care experiențele traumatizante din copilărie îi influențau comportamentul și relațiile de familie.
„Grupul m-a ajutat să înțeleg cum experiențele din trecut îmi afectau atât propria viață, cât și familia. Am început să procesez lucruri pe care nu le rezolvasem niciodată. Acum înțeleg că ruperea acestor tipare poate crea un mediu mai sănătos pentru copiii mei”, spune aceasta.
Astăzi, relațiile sale cu partenerul și cu mama sa sunt mult mai bune, iar femeia spune că și-a recăpătat încrederea în sine și își dorește să revină pe piața muncii pentru a-i ajuta, la rândul ei, pe alți oameni din comunitate.
Violența nu poate fi eliminată complet, dar poate fi prevenită
Autoritățile scoțiene recunosc că succesul ultimilor 20 de ani nu înseamnă că problema a dispărut.
Un studiu publicat în 2024 arată că ritmul în care scade violența gravă s-a redus în ultimii ani, una dintre explicații fiind lipsa spațiilor sigure dedicate adolescenților și tinerilor.
Jimmy Paul, directorul Scottish Violence Reduction Unit din 2023, atrage atenția că societatea se confruntă acum cu provocări noi, care nu existau atunci când programul a fost lansat.
Printre acestea se numără influența rețelelor sociale, efectele de durată ale pandemiei de COVID-19 și faptul că aproape unul din patru copii din Scoția trăiește în sărăcie.
În opinia sa, soluția rămâne aceeași: intervenția înainte ca violența să apară.
„Mai sunt multe lucruri pe care le putem face și credem că violența poate fi prevenită, nu este inevitabilă. Trebuie să rămânem concentrați asupra acestui obiectiv și să răspundem noilor provocări”, afirmă Paul.
În prezent, unitatea continuă proiectele desfășurate în școli, colaborează cu organizații care sprijină persoanele fără adăpost și utilizează analiza datelor pentru a identifica zonele unde riscul producerii faptelor violente este mai ridicat, astfel încât intervențiile să fie realizate înainte ca tragediile să se producă.
O schimbare de generații
Karyn McCluskey, una dintre persoanele care au pus bazele modelului scoțian și care conduce în prezent organizația Community Justice Scotland, spune că profilul autorilor de omor s-a schimbat radical față de începutul anilor 2000.
Dacă în trecut cei implicați în cele mai multe crime erau adolescenți și tineri adulți, în prezent majoritatea suspecților au între 30 și 40 de ani.
Această evoluție arată că strategiile care au funcționat în trecut vor trebui adaptate pentru a răspunde noilor realități sociale și noilor categorii de risc.
Cu toate acestea, McCluskey spune că cea mai mare satisfacție nu vine din statistici, ci din întâlnirile întâmplătoare cu foști membri ai bandelor care și-au schimbat complet viața.
Uneori îi vede pe străzile din Glasgow. Se privesc pentru câteva secunde fără să vorbească.
Mai târziu, primește câte un mesaj.
„Am o altă viață acum. Am un nou partener, am un copil, am un loc de muncă”, îi scriu aceștia.
„Nu spunem nimic în acel moment. Ne uităm unul la altul și înțelegem că am făcut parte din aceeași poveste”, mărturisește ea.
Lecția pe care Europa începe să o învețe
Transformarea Scoției este astăzi studiată de guverne, poliții și specialiști din întreaga lume. Ceea ce părea imposibil în urmă cu două decenii a devenit un model internațional de politici publice.
Experiența scoțiană arată că arestările și pedepsele, deși necesare, nu sunt suficiente pentru a reduce criminalitatea pe termen lung. În lipsa unor măsuri care să combată sărăcia, abandonul școlar, excluziunea socială și traumele din copilărie, violența continuă să se reproducă de la o generație la alta.
În schimb, atunci când poliția, medicii, profesorii, psihologii, asistenții sociali și comunitățile locale lucrează împreună, rezultatele pot fi spectaculoase.
Citește pe Antena3.ro
