Modul în care părinții aleg să își crească copiii este o alegere profund personală. Fiecare familie funcționează diferit, astfel că nu există o abordare unică pentru parenting. În timp ce anumite metode de creștere a copiilor sunt depășite, există alte tehnici de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să le reînvie.
Iată 10 tehnici de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să folosească:
1. Permiteți timp de joacă necontrolat
O tehnică de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să o reînvie este să lase copiii să aibă timp necontrolat pentru a se juca. Asociația Americană de Psihologie definește joaca necontrolată ca „joacă ce nu este organizată sau dirijată de adulți sau colegi mai mari și care, în general, nu are un scop sau un rezultat definit”. APA a notat că joaca necontrolată este fundamentală pentru dezvoltarea copiilor, permițându-le să își cultive independența și să își crească încrederea în sine.
Există diferite tipuri de joacă necontrolată, inclusiv joaca activă, provocatoare și de simulare. Joaca activă, cum ar fi leagănele, ajută la reducerea stresului și anxietății. Joaca provocatoare, cum ar fi săriturile și escaladările, îi ajută pe copii să învețe să ia decizii și să își exerseze riscurile controlate. Joaca de simulare stimulează creativitatea și le arată copiilor cum să își gestioneze emoțiile.
A se juca afară este deosebit de benefic, deoarece promovează simțul aventurii al copiilor și le crește activitatea fizică și bunăstarea mentală.
2. Să luați împreună cina în familie
O altă tehnică de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să o reînvie este tradiția de a lua cina împreună. Să vă așezați la masă fără distragerea atenției de la ecrane le permite copiilor și părinților să se conecteze după o zi aglomerată de școală și muncă.
Lisa Newman, antrenor de sănătate și consilier certificat în alimentație intuitivă, a explicat că instituirea meselor în familie promovează obiceiuri alimentare sănătoase și beneficii precum „note mai bune la școală, mai puțin stres familial și relații mai puternice între membrii familiei”.
Ea recunoaște că programele diferite ar putea face dificilă organizarea cinei împreună. Cu toate acestea, împărtășirea unei mese în familie nu trebuie să se limiteze doar la seară. A lua micul dejun sau prânzul împreună este, de asemenea, o rutină grozavă; Newman a subliniat că „orice timp pozitiv petrecut împreună are beneficii”.
3. Atribuirea de sarcini în casă copiilor
Dând copiilor sarcini de îndeplinit în jurul casei, părinții îi învață responsabilitatea și auto-suficiența. Le arată valoarea de a contribui și de a ajuta familia să funcționeze eficient. Părinții ar trebui să încerce să le ofere copiilor sarcini care sunt adecvate dezvoltării lor, fără a pune presiune care depășește limitele lor de vârstă.
Atribuirea de sarcini casnice copiilor îi învață empatia și le oferă un puternic sentiment de stimă de sine. Are, de asemenea, beneficii practice, cum ar fi învățarea cum să își spele singuri rufele înainte de a pleca la facultate. Studii de la Universitatea Harvard și Universitatea Minnesota au arătat că copiii care primesc sarcini acasă devin adulți mai fericiți și mai de succes.
4. Limitarea activităților extracurriculare
Copiii moderni au programul excesiv de ocupat. Ei trec de la școală la antrenamente de fotbal, lecții de pian și cursuri de dans fără a avea timp să respire. Limitarea activităților extracurriculare este o tehnică de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să o reînvie. La fel ca adulții, copiii au nevoie de timp pentru a se relaxa și a se destinde.
Copiii suprasolicitați nu învață abilitățile necesare pentru a se distra singuri sau a se relaxa independent. Timpul liber, împreună cu activitățile extracurriculare, le oferă copiilor ocazia de a avea un stil de viață mai echilibrat și de a reduce nivelul lor de stres.
5. Lasă copiii să experimenteze disconfortul
Părinții doresc în mod natural să își protejeze copiii de daune fizice și emoționale, totuși există unele beneficii pozitive în a lăsa copiii să experimenteze disconfortul. Lucrătorul social licențiat Cheryl Gerson a pus două întrebări importante părinților: „Am mers prea departe în protejarea copiilor noștri de orice sentiment care le provoacă frustrare, îngrijorare sau anxietate? Am început să îi protejăm până la punctul în care acum subminăm reziliența lor emoțională?”
Gerson a notat că o parte semnificativă a creșterii copiilor emoțional rezilienți este să le arăți că nu este întotdeauna ușor să obții ceea ce îți dorești, afirmând că părinții trebuie să „mergă alături de ei în timp ce învață cât de puternici pot fi”.
Ea a spus că dezvoltarea unei mentalități de creștere se bazează pe „toleranța unui copil la frustrare, greșeli și surprize”.
„Dacă pot învăța să suporte temporarul disconfort de a fi «greșit», suficient de mult pentru a deveni curioși în legătură cu greșelile lor, copiii tăi pot dezvolta o «mentalitate de creștere», a explicat ea. «Mentalitatea de creștere» îmbrățișează disconfortul și insatisfacția continuă cu un amestec de entuziasm, plăcere și satisfacție.”
Copiii pot învăța multe despre ei înșiși prin depășirea provocărilor, așa că generația tânără ar trebui să reînvie această tehnică de parenting „pe vechi”.
6. Lasă-l mai mult timp nesupravegheat
Părinții mileniali sunt adesea stereotipați ca fiind părinți excesiv de implicați, care își urmăresc copiii pentru a se asigura că niciuna dintre nevoile lor nu rămâne neîmplinită. Părinții ar trebui, desigur, să fie prezenți pentru copiii lor și să le satisfacă nevoile practice și emoționale pentru a încuraja un stil de atașament sigur. Totuși, există beneficii în a lua o pauză și a lăsa copiii să descopere anumite lucruri pe cont propriu. Atunci când li se permite să îndeplinească sarcini independent, copiii învață reziliența și abilități de gândire critică.
Un studiu realizat la Universitatea Stanford a constatat că copiii cu părinți foarte implicați au avut dificultăți în a-și regla emoțiile și comportamentul în anumite momente. De asemenea, s-au confruntat cu dificultăți în sarcini ce măsoară satisfacția întârziată, autocontrolul și capacitatea de a-și schimba atenția.
Așa cum a notat Jelena Obradović, cercetătoarea principală a studiului, „Prea multă implicare directă poate avea un cost pentru abilitățile copiilor de a-și controla atenția, comportamentul și emoțiile. Atunci când părinții îi lasă pe copii să conducă interacțiunile, aceștia își exersează abilitățile de autoreglare și își dezvoltă independența.”
7. Sărbătorește zilele de naștere în moduri simple
O altă tehnică de parenting „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să o reînvie este sărbătorirea zilelor de naștere simplu. Deși este important să facem copiii să se simtă recunoscuți și speciali de ziua lor, o petrecere extravagantă și costisitoare nu este întotdeauna necesară.
Zilele de naștere ale copiilor pot fi o problemă sensibilă în lumea parentingului. Părinții pot economisi bani și energie păstrând sărbătorile simple. La urma urmei, cei mai mulți copii își doresc cu adevărat să mănânce prăjituri și să se joace cu baloane.
Concentrându-se pe zilele de naștere și timpul petrecut cu familia și prietenii apropiați, în loc de a se cufunda în cadouri, copiii învață să evite materialismul și să practice recunoștința.
8. Înlocuiește timpul petrecut în fața ecranului cu citirea cărților
Citirea cărților alături de copiii nu numai că promovează alfabetizarea, dar și stimulează imaginația și legătura în familie. În contrast, efectele negative ale timpului excesiv petrecut în fața ecranelor asupra dezvoltării copiilor au fost studiate și raportate pe scară largă. În timp ce copiii care petrec prea mult timp ocupați de ecrane au dificultăți în a-și regla emoțiile și comportamentul, nu tot timpul petrecut în fața ecranului este complet dăunător.
Deoarece copiii nativi digitali trebuie să învețe cum să interacționeze cu tehnologia, dezvoltarea abilităților de citire și scriere este la fel de importantă. Atunci când părinții își dedică timp citind cu copiii lor, îi ajută să își stimuleze creativitatea și să își pună pe calea succesului academic.
9. Facilitează implicarea în comunitate
Implicarea în comunitate este o tehnică de parenting „pe vechi” pe care generațiile mai tinere ar trebui să o reînvie. Mulți oameni experimentează grade dăunătoare de izolare și singurătate, totuși învățând copiii să se conecteze cu cei din vecinătate poate atenua unele dintre acele experiențe negative.
Participând la evenimente locale și voluntariatul în servicii comunitare, copiii învață despre puterea de a-i ajuta pe alții, împreună cu alte lecții de viață valoroase. Aceștia experimentează un sentiment de apartenență și datorie civică, aspecte esențiale în viață.
10. Învață-ți copiii să folosească bunele maniere
O parte din a fi părinte este modelarea comportamentului adecvat și arătarea copiilor cum să acționeze în călătoria lor spre adolescență și maturitate. Manierile bune includ a spune „te rog” și „mulțumesc”, dar este vorba despre mult mai mult decât atât. Eticheta bună și corectă se bazează pe valori precum respectul, bunătatea și generozitatea, toate aspecte ale parentingului „pe vechi” pe care generația tânără ar trebui să le reînvie.
Este evident când cineva nu a fost crescut cu bune maniere. Părinții ar trebui să își învețe copiii să se respecte pe ei înșiși în timp ce îi învață să îi respecte pe ceilalți. O stimă de sine solidă permite copiilor să își stabilească limite clare, să se apere și să știe cum merită să fie tratați. Învățându-i pe copii să fie respectuoși cu cei din jur, părinții contribuie la crearea unei lumi mai amabile, ceea ce este un lucru pe care generația tânără ar trebui să-l reînvie.