Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne transmite, dincolo de bucuria Învierii, un mesaj al asumării şi al jertfei. Ca să nu reducem această bucurie absolută la una de tip hedonist, trebuie să ne îngrijim de aproapele nostru, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul, ne-a explicat consilierul patriarhal, părintele Ionuţ Mavrichi. „Dacă ar fi să ne imaginăm o lume în care învăţătura Mântuitorului ar fi urmată, cu siguranţă nu ar mai exista războaie, văduve şi orfani neîngrijiţi ori nedreptăţiri sociale. Nu încerc să propun o utopie, dar dacă fiecare dintre noi am încerca să facem acest efort, am putea schimba lumea”, spune părintele Mavrichi.
Ştim că Paştele este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor. Mai are, însă, omul contemporan credința şi puterea de a se racorda la acest mister al biruinței lui Hristos asupra morţii?
Ionuț Mavrichi: Eu cred că da și spun asta deoarece nu a dispărut nicio clipă din umanitate nevoia de transcendent, nevoia de înviere. Chiar dacă societatea s-a schimbat enorm în ultimele sute de ani, din toate punctele de vedere, dorința mare a omului de a nu se termina totul aici este încă prezentă. Spun asta pentru că suntem martorii unui reviriment teribil al religiei, iar profețiile pe care teoria clasică a secularizării le făcea cu privire la dispariția religiei în modernitate nu s-au verificat, iar renumiți sociologi au recunoscut că au greșit. Sociologul Peter Berger (care acum îmi vine în minte) a spus că „am greșit, lumea este la fel de religioasă ca întotdeauna, pe alocuri mai religioasă ca niciodată”. Într-adevăr, există fenomene de morfologie a faptului religios, dar asta nu înseamnă că religiozitatea dispare, și asta este premisa răspunsului pe care vreau să vi-l ofer. Omul modern nu este cu necesitate non-religios, ci omul modern rămâne religios și își adaptează această religiozitate la modul de viață foarte diferit față de cel dinaintea lui. Misterul Învierii lui Hristos rămâne actual, iar Mântuitorul rămâne primul dintre cei adormiți care a înviat, răspunzând unei năzuințe a noastre ca să ne putem continua viața de dincolo. Așadar, nu l-aș opune pe omul modern credinței în Învierea lui Hristos sau mesajului creștin, pentru că omul modern este compatibil cu creștinismul.
Ce semnificație specială are ziua de astăzi, Vinerea Mare? Cum ne ajută să descifrăm taina Sfintei Sărbători?
Povestea mântuirii noastre este o poveste dramatică. E cutremurător să citim la Sfântul Evanghelist Ioan că Mântuitorul zice „Întru ale sale a venit, dar ai săi nu l-au primit”. Dumnezeu a venit și s-a făcut om, s-a făcut frate al nostru, s-a făcut aproape al nostru, a pătimit toate ale noastre ca pe noi să ne poată ajuta, să ne arate un model de viață pe care să-l urmăm și totuși umanitate a rămas opacă la acest mesaj de iubire și de împăcare. Mântuitorul și-a început ca un refugiat viața pământească, a revenit în Ierusalim, iar mesajul său a fost primit de puțini, ba mai mult decât atât, în creuzetul intereselor politice și religioase ale mai-marilor vremii Mântuitorul a fost condamnat după ce a fost acuzat de conaționali și de romani, deopotrivă. El sfârșește pe cruce, suferă o moarte nedreaptă în virtutea căreia învie, duce durerile noastre pe cruce, le aduce la picioarele lui Dumnezeu și săvârșește o mare împăcare pe cruce. Acesta este un mesaj al asumării, un mesaj al jertfei, un mesaj care schimbă din temelii valorile lumii. Acest lucru a fost evident în comunitățile creștinismului primar, unde se regăseau oameni din clase sociale diferite, pentru că în Hristos nu mai era nici iudeu, nici elin, nici liber, nici rob, nici bogat, nici sărac, nici bărbat şi nici femeie. Diferențele de gen, de status social, de etnie au fost depășite pentru că toți suntem egali în Hristos. Așadar, putem spune că mesajul acesta al împăcării este un test zero, o resetare pe care Dumnezeu o stabilește odată cu moartea Fiului Său, împacă lumea cu el, iar rodul acestei împăcări îl arată El primul, atunci când învie din morți. Este un gest care a schimbat la față întreaga istorie a lumii. Vrem, nu vrem, nu putem să nu ținem cont de Iisus care a murit în Vinerea Patimilor pe cruce, care a înviat și ai cărui ucenici au cucerit un imperiu, care le era ostil, cu un mesaj al iubirii și al păcii. Sigur că există multă lume care le reproșează creștinilor aspecte reprobabile ale istoriei, dar a nu se confunda istoria creștinismului cu istoria creștinilor. Dar mesajul acesta al iubirii a reușit să transforme lumea și a născut lumea modernă, așa cum o cunoaștem noi astăzi.
Succesul celor care nu au înţeles profeţia şi s-au îndoit de cuvintele lui Iisus a culminat cu moartea Sa. În schimb, triumful, biruinţa cuvântului lui Dumnezeu se înfăptuieşte trei zile mai târziu, când Fiul lui Dumnezeu a Înviat din morţi şi a instaurat Legea Iubirii în lume. Reușesc oamenii să își iubească aproapele, cum scrie la Carte?
Suntem chemaţi să facem asta, dar fiecare reuşește în funcţie de propriul efort. Este o invitaţie la schimbare şi cred că acest lucru este foarte important. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un ţel, trebuie să avem o normă, o valoare spre care să privim. Dacă ar fi să ne imaginăm o lume în care învăţătura Mântuitorului ar fi urmată, cu siguranţă nu ar mai exista războaie, văduve şi orfani neîngrijiţi ori nedreptăţiri sociale. Nu încerc să propun o utopie, dar dacă fiecare dintre noi am încerca să facem acest efort, am putea schimba lumea.
În ce măsură oamenii trăiesc acest moment sacru al biruinţei lui Hristos prin Înviere și cât sunt prinși în detaliile „pământene” legate de pregătirea acestui praznic - bani de cumpărături, masa de Paști, mesajele pe care le trimitem şefului, pregătirea vacanței ori ce haine vor purta? S-a redus bucuria supremă a creştinătăţii la una de tip hedonist?
Există foarte multe moduri în care noi ne organizăm sărbătorile, dar oricum ar fi, nu putem trece de faptul că e ceva semnificativ care se întâmplă în societatea noastră şi că e un moment al bucuriei. Acum mulţi dintre noi marchează acest moment printr-o masă bogată şi un program special de distracţie. Nu aş lipsi acest tip de comportament de semnificaţia lui religioasă. Poate nu toţi ne gândim la Hristos şi la semnificaţia jertfei Lui pe cruce, dar apropierea de învăţătura Mântuitorului se face în funcţie de libertatea noastră. Cred că e un lucru foare important de stabilit. Paştele nu este o sărbătoare despre bogăţia mesei, dar dacă gândul nostru este la cel de lângă noi care se află în nevoie şi mergem cu bunuri la un cămin de bătrâni sau de copii, atunci înseamnă cu urmăm lui Hristos. Aşadar, bucuria mesei nu aş lipsi-o de conotaţia religioasă, doar că măsura apropierii noastre de Hristos ţine în ultimă instanţă de dorinţa noastră de a ne apropia de El şi de libertatea noastră de a da semnificaţie religioasă sărbătorii.
Am sentimentul că există o abordare reducţionistă a sărbătorii, care se rezumă doar la masă şi petrecere. Putem vorbi de o bucurie autentică atunci când o lipsim de cauza care o determină, de sacrificiul lui Hristos ?
Există acest risc şi trebuie recunoscut asta, dar frumuseţea creştinismului vine şi din faptul că Dumnezeu acceptă şi ne îngăduie această libertate. Riscul există şi în realitate, dacă nu suntem atenţi, putem să ratăm măreţia sărbătorii. Dar este un efort pe care trebuie să-l facem şi un mod de a-l însoţi pe Hristos în drumul pe cruce şi pătimire, pentru că bucuria Învierii este condiţionată de retrăirea calvarului crucii. Este lecţia noastră care ne arată că se poate obţine biruinţa şi fericirea dincolo de opresiune şi nedreptate, că există o realitate care ne poate da putere în această viaţă, şi pe de altă parte, putem trăi în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. Este credinţa fundamentală a creştinismului, iar ea ne ajută să supravieţuim în această lume care de multe ori este o Vale a Plângerii. Noi trăim într-un context în care, Slavă lui Dumnezeu, nu suntem în pericol de moarte zilnic, dar dacă ne uităm în restul lumii, la câtă suferinţă şi moarte este în jurul nostru, putem spune că peisajul este dezolant.
Paradigma culturală în care trăim a redus importanţa credinţei, ca dimensiune existenţială, şi am instaurat domnia raţiunii. În prezent, oamenii au nevoie doar de dovezi ştiinţifice, de certitudini şi de temeiuri logice. Credeţi că timpul ne-a transformat în Toma necredinciosul şi din această perspectivă putem spune că sacrificiul Mântuitorului este prea îndepărtat?
Atitudinea de scepticism a existat şi imediat după învierea lui Hristos. Au existat oameni care s-au îndoit de învierea Lui, inclusiv apostolilor le-a venit foarte greu să creadă faptul că Iisus a înviat. Ne amintim de Apostolul Toma care şi el a dorit să se încredinţeze la fel ca ceilalţi apostoli de Învierea lui Hristos. Într-adevăr, este un fapt care sfidează raţiunea şi trebuie să recunoaştem asta. Dar este un fapt al credinţei ce s-a întâmplat acum 2000 de ani şi nu poate fi decât un fapt al credinţei pentru noi astăzi. Noi nu ne conducem după credinţă, atunci când îl urmăm pe Hristos, pentru a sfida raţiunea sau suntem împotriva raţiunii, ci înseamnă că există resorturi existenţiale profunde la care raţiunea nu are acces. A avea curajul, văzând misterul insondabil al creatului, să laşi o perspectivă deschisă spre Dumnezeu este o atitudine onestă şi chiar ştiinţifică, raţională.
Se afirmă că Sărbătoarea Sfintelor Paşti s-a transformat în Black Friday. Cum comentaţi sau cum priviţi această realitate, plecând de la Lumina Sfântă care este subiect de emisiuni televizate, la pelerinaje şi până la urmă la tot comercialul din jurul sărbătorii?
Dumneavoastră puneţi problema dintr-o perspectivă care este într-adevăr nouă. Odată cu revoluţia tehnologiei comunicării, misterul sărbătorii a ajuns să fie subiect de interes pentru noile industrii de comunicare şi comunicaţii. Şi în Antichitatea creştină, când doreai să mergi la Ierusalim pentru un pelerinaj, mergeai cu nave, corăbii etc. Acum putem merge cu avionul, iar cu ajutorul televiziunilor, toată lumea ortodoxă se poate bucura în noaptea Învierii de lumina care s-a aprins în Sfântul Mormânt şi de slujbele din catedrale. Sigur că există tentaţia comercialului şi al reducerii la comercial a unui eveniment profund religios şi moral, dar fiecare dintre noi poate face eforturi de a trece dincolo. Aţi menţionat de Black Friday. Da, sunt momente când omul cheltuie mai mult, iar asta nu este o problemă în sine dacă el este atent şi la nevoile celui nevoiaş, pentru că, ajutându-l pe aproapele nostru, ne-am aşezat lângă Hristos şi dăm contur Împărăţiei lui Dumnezeu.
„Din nefericire, există momente în care putem observa că nemaiavând timp suficient să acorde vieții spirituale, religioase, omul se mulțumește cu surogate, cu o înclinație spre superficial, spre superstiții, astrologie, magie, diverse practici și rituri orientale pe care nu le înțelege și cu care nici măcar nu suntem compatibili din punct de vedere cultural.”
„Cred că nu este condamnabil că ne îngrijim de noi şi propria familie de Paşti, dacă rezervăm un procent din efortul nostru şi celuilalt, astfel încât să nu rămânem închişi în noi, ci bucuria aceasta pe care încercăm să o trăim pe toate palierele - mergem şi la Biserică, stăm şi la masă cu cei dragi, dăruim şi celorlaţi - să fie completă. Este un chip desăvârşit al bucuriei praznicului.”
Pentru că ne mai despart câteva ore de Sărbătoarea Sfintelor Paști, vă rog să adresați un cuvânt de folos duhovnicesc celor care așteaptă Învierea Fiului lui Dumnezeu.
Învierea lui Hristos este un eveniment bogat, măreţ şi important, care ni se aşează an de an în faţă ca o invitaţie la a-l descoperi pe Dumnezeu. Este invitaţia de a parcurge un drum care ne transformă pe noi înşine, cu cât căutăm să aprofundăm mai mult misterul acesta al Învierii, al Biruinţei morţii şi al limitelor care par insurmontabile. Moartea este pentru noi astăzi o limită pe care nu o putem trece, totuşi Iisus a fost cel dintâi dintre cei morţi care a înviat şi ne-a făgăduit că vom trece şi noi prin această experienţă. Să încercăm să ne apropiem de misterul Învierii prin înţelegere, prin fapte, prin modul prin care ne trăim viaţa, deoarece această apropiere de misterul Învierii ne va transforma vieţile atât de mult, încât la final ne vom întâlni cu Hristos cel Înviat, noi înşine fiind înviaţi.