Deşi lucrările sunt în stadiul final şi vremea e prielnică, Pasajul Doamna Ghica-Colentina a început să sufere de sindromul Metroul din Drumul Taberei. Iar dacă bucureştenii rămân cu deranjul şi agenţii economici din zonă cu businessul stricat înseamnă că, într-adevăr, se fac doar calcule politice şi lipsa de bun simţ cu care-s trataţi oamenii e principala însuşire a politicienilor.
De asemenea, cu linişte, pace şi dispreţ suveran se pare că e tratat şi Pasajului Ciurel. Dar, pentru că tot am pomenit de el, ia ghiciţi cine a zis asta:
"Pasajul de la Ciurel, continuarea, ar fi o aberaţie. Este o investiţie care nu rezolvă mare lucru. În niciun caz nu trebuie să finanţăm o investiţie care îi încurajează pe oamenii care vin de la Craiova şi Piteşti şi se duc la Constanţa, să vină prin Piaţa Unirii, ceea ce această traversare Ciurel ar face-o"
Aşadar, pasajele sunt o problemă şi de-aia nu se lucrează la ele, ca să nu traverseze oltenii Bucureştiul prin centru.
Londra e de mult ocupată de pakistanezi, iar asta probabil s-a întâmplat din cauza podului înalt de peste Tamisa: Tower Bridge. La fel de vinovate pentru gradul ridicat de oltenism indo-pakistanez sunt şi podurile Westminster, Millennium, Southwark, Blackfriars sau London.
Ca să facem un pic de recurs la trecut, oltenii sunt de multă vreme în Bucureşti. Ei au dat 21 de ani bir cu fugiţii, mai precis, între 1719 şi 1738, când au fost supuşi austriecilor şi se refugiau din calea taxelor în Ţara Românească. Unde? Spre Capitală. Au fost urmaţi de miliţiile lui Tudor Vladimirescu, care mai târziu au înfiinţat satul Olteni, de lângă aeroportul Clinceni.
Acum, expresia ce a definit acel episod s-a generalizat, românii dau bir cu fugiţii în Italia sau Spania, unde adesea lucrează „la negru”. Au ajuns să plece şi copiii. Unii olteni se mai opresc însă nostalgic în centrul Bucureştiului, în amintirea lui Tudor, ca să-i sperie pe responsabilii ce ar putea să edifice poduri, pasaje şi tuneluri de metrou, şi aceştia, la rândul lor, sperie fondurile europene.
Dar apropo de Europa. Autorităţile nu pricep nimic din istorie şi continuă bombardamentul fiscal, până când activele se vor refugia - cu sau fără reapariţia prealabilă a haiducilor - tot în ţara care-i ocupase pe olteni în secolul XVIII: Austria. De această dată ar fi vorba de imigraţie, nu de emigraţie, dar ce mai contează!