Adică, nu sunt românii lipsiți de bunăstare fiindcă le corespunde o cantitate scăzută de capital investită pe locuitor.
Sunt curios dacă împart totalul investițiilor la numărul locuitorilor și compară asta cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est, la ce concluzii ajung?
Probabil că sunt bune QE, Helicopter Money și Wage led-Growth - punerea de bani pe piață în condiții de lipsă de productivitate, competentă, managementul resurselor umane, structură de costuri în concordanță cu nivelul de dezvoltare al societății - căci ele ne dau carne, lapte, lână, ouă!
Da, dar dacă tot am ajuns să discutăm de clasici în viață, mă miră că pe „piața” din România nu se recurge mai frecvent la argumente clasice. Relativ recent se spunea că degeaba tot aplicăm politici de stabilizare monetară forțată pe partea de prețuri, curs de schimb, agregate monetare, dacă economia suferă în altă parte.
Și se continua: politica monetară oricare ar fi ea - țintim prețuri, țintim agregate - nu creează locuri de muncă, într-o economie de piață nu rezolvă problema antreprenorilor, nu creează antreprenori, nu face nimic... E o iluzie pe care, dacă o întreținem, s-ar putea să batem destul de mult pasul pe loc. Trebuie să fim atenți ca politica monetară să nu încurce foarte mult economia reală.
Din păcate însă, în prezent, aceste voci par a fi înăbușite de populiștii care le zic românilor că au primit bani, nu o spirală prețuri - salarii. Asta îmi amintește de drama lui Goethe, Faust. Atunci când trezorierul îi spune împăratului că „lăzile cu bani sunt goale”, Mefisto vine cu „găselnița” transformării hârtiei în bani. Suveranul zice „nu avem bani, faceți ce a spus”, semnează bancnotele și provoacă o explozie a consumului, „jumătate din popor fiind obsedat să mănânce bine/cealaltă jumătate, să se îmbrace bine”. După care oamenii își dau seama că bancnotele sunt acoperite doar de promisiunea aurului care încă nu s-a extras din mine.
Concluzia o trage, desigur, profesorul francez de origine română Florin Aftalion. El apreciază că politicienii s-au schimbat foarte puțin în ultimele sute de ani. Ei cred că problemele pot fi rezolvate pe termen scurt crescând cantitatea de bani, ceea ce duce la inflație. După care, oamenii politici nu vor vedea consecințele politicilor nefaste și vor încerca să controleze prețurile atunci când lucrurile merg prost pentru ei.