S-au ridicat la Cer în amarnică singurătate doi artişti cândva îndrăgiţi de public, Gigi Marga şi Costin Mărculescu. Cineva apropiat n-a fost lângă ei să le mângâie fruntea, să le şoptească o vorbă de suflet. Gigi Marga a fost una dintre vocile strălucitoare ale muzicii uşoare româneşti, era plină de clocot pe scenă, îşi dăruia tot talentul în interpretarea unei melodii, când o cânta ea nu era nicio notă ofilită. Trecea cu dezinvoltură de la şlagărele muzicii de divertisment la cântecele de petrecere, la perlele cântului popular.
Chemată să cânte la un spectacol de sărbătorire a vizitei lui Charles de Gaule în România, Gigi Marga l-a încântat pe impozantul preşedinte al Franţei, care a aplaudat-o îndelung. Îndrăgită de mii de oameni pentru dăruirea şi harul ei, Gigi Marga a oftat toată viaţa că n-a putut avea copii. În 1986, când i-au murit părinţii, cei mai apropiaţi ei, şi nu mai avea pe nimeni, a emigrat în America, unde a cântat diasporei repertoriul profund românesc. Le mai alina românilor dorul de-acasă.
Când se apropia de vârsta de 90 de ani, a fost internată într-un azil de bătrâni. Îi dădea ghes arta ei, slujită devotat toată viaţa, şi la azil, fiindcă era un pian şi un bătrânel care ştia să-şi plimbe degetele pe clape. Gigi Marga le cânta, înveselindu-i pe ceilalţi vârstnici. A mistuit-o mereu dorul de ţară. Simţind că i se apropie clipa aceea, şi-a donat săracilor toate hainele ei. A fost incinerată la multe mii de kilometri de Ţară.
Strigând ajutor de atâta singurătate şi de sentimentul inutilităţii, a căzut îmbrăcat în cada de baie Costin Mărculescu la doar 50 de ani. L-a jelit doar căţelul în garsoniera închiriată şi a fost găsit după 3 zile cu inima explodată. Talentat, cu lipici la public, Costin Mărculescu s-a înfruptat dezordonat din boema, din viaţa mondenă a scenei şi filmului, nu a ştiut să-şi ţină în chingi viaţa şi soarta l-a perpelit lăsându-l sărac, singur, fără să mai fie chemat la vreo emisiune. I s-a deşirat sufletul de căderea lui. A jucat în Liceenii, în distribuţia de aur, a intrat la Institutul Naţional de Teatru I.L.Caragiale când concurenţa era de 20 pe un loc, a înfiinţat o prosperă firmă de formare a manechinelor, cu filiale în toată ţara, şi n-a putut să încuie uşa în faţa prăbuşirii. Un suflet bun, delicat, care n-a putut să se ferească de atacul lupilor.