Potrivit cumvaplace.ro, peștele și fructele de mare sunt deosebit de bogate în proteine și, de obicei, foarte sărace în grăsimi. De cele mai multe ori includem peștele la carne albă și ne gândim că este mai potrivit ca alegere, dar carnea unor pești este foarte grasă, chiar dacă vine cu grăsimi sănătoase, din familia Omega. În plus, în funcție de modul în care îl gătim, peștele ar putea să nu mai fie chiar cea mai sănătoasă alegere. Prăjit în ulei sau pane, vine cu adaos de grăsimi mai puțin recomandate și cu carbohidrați nesănătoși.
Așadar, ce să alegem când vrem să facem cele mai sănătoase combinații pentru organism?
Tonul proaspăt este câștigător la capitolul proteine, comparativ cu alți pești: aproximativ 30 g la 100 de grame. Chiar și tonul din conservă, o opțiune mai convenabilă în termeni de cost și disponibilitate în magazine, conține în jur de 25 g de proteine per porție. Totuși, fiind un pește de talie foarte mare, tinde să aibă niveluri ridicate de mercur, așadar autoritățile sanitare recomandă să fie mâncat responsabil, nu o alegere de fiecare zi.
Somonul este un pește gras, unii preferă să îl omită de pe lista de cumpărături mai ales din această cauză, dar este plin de substanțe nutritive, între care și 22 grame de proteine. Este totdeauna amintit însă pe lista surselor excelente de acizi grași omega-3.
Codul de Atlantic este o altă alegere excelentă din mai multe puncte de vedere, inclusiv la capitolul aport de proteine. Este folosit în mod obișnuit în fish and chips, dar rețetele de cod la cuptor sunt, de asemenea, populare datorită texturii sale ușoare. Din păcate și acest pește ajunge la noi mai mult congelat.
Anșoa (hamsie) este exemplul simplu că bogat în proteine nu înseamnă neapărat scump. La conservă sunt chiar foarte ieftine și vin cu aproximativ 28 g de proteine la 100 de grame. Poate avea însă un conținut ridicat de sodiu, dar echivalează prin aportul mare de acizi grași omega-3.
- Pastă tartinabilă, doar zdrobite și amestecate cu lămâie și unt sau pe bruschete cu roșii!
Păstrăvul este un pește cu un conținut relativ scăzut de grăsimi și aproximativ 26 g de proteine. Unul dintre marile beneficii este că îl găsim destul de ușor în magazine, pentru că e un pește comun în râurile și iazurile din toată Europa și de la noi. Spre deosebire de ton, are un conținut scăzut de mercur, fiind cel mai potrivit pentru mai multe meniuri într-o săptămână.
Macroul, pe lângă faptul că este bogat în acizi grași omega-3, fier și potasiu, conține peste 24 g de proteine. Macroul proaspăt, gătit la grătar, este ce mai bună modalitate de a beneficia de toate calitățile lui. Din păcate, nu-l găsim prea des în această variantă.
Homarul nu este ceea ce am alege în meniul zilnic mai ales din cauza costurilor, dar dacă vorbim despre calitățile lui în sine, ar fi ideal să o facem. Homarul fiert are mai puține grăsimi saturate, mai puține calorii și un colesterol mai scăzut decât porțiile echivalente de pui, porc sau vită. De asemenea, are 20 g de proteine.
Caracatița este, la fel, foarte bogată în proteină. Deși poate părea neapetisant pentru unii, caracatița are mai multe proteine decât orice altă viață marină comestibilă: în jur de 29 g per porție. În plus este bogată în calciu, magneziu și potasiu, fiind, în același timp, săracă în grăsimi. Pentru a-i păstra această proprietate, este bine să o gătim la abur sau prin fierbere, nu prăjită.