Comisia Europeană (CE) a adresat un avertisment României cu privire la abaterea semnificativă constatată în 2018 şi cere guvernului de la Bucureşti să asigure aplicarea integrală a cadrului fiscal bugetar, să consolideze respectarea obligaţiilor fiscale şi colectarea impozitelor, să protejeze stabilitatea financiară şi soliditatea sectorului bancar şi să asigure sustenabilitatea sistemului public de pensii şi viabilitatea pe termen lung a fondurilor de pensii din cadrul celui de al doilea pilon. Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2019, în ipoteza menţinerii politicilor actuale, există riscul ca deficitul public să sară în 2019 şi în 2020, de valoarea de referinţă de 3 % din PIB prevăzută în tratat.
Văzut de la Bruxelles, echilibrul bugetar al României nu este deloc într-o zonă de armonie între venituri şi cheltuieli şi riscul accentuării deficitului se arată mai mare decât este el văzut prin ochii ministerului român de finanţe. România nu ţine seama în mod constant de prevederile înscrise în cadrul său fiscal-bugetar. Potrivit CE, bugetul adoptat de Guvern în februarie 2019 s-a abătut din nou de la mai multe reguli fiscal-bugetare, inclusiv de la regula privind deficitul structural. Iar autorităţile nu şi-au respectat obligaţia de a semna o declaraţie în care să se angajeze că bugetul pentru 2019 şi strategia fiscal-bugetară respectă regulile fiscal-bugetare şi principiile responsabilităţii fiscal-bugetare. Respectarea obligaţiilor fiscale rămâne scăzută. În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, diferenţa dintre veniturile care se aşteaptă să fie realizate în teorie şi veniturile încasate efectiv rămâne foarte mare. Economia informală (a se citi “economia nefiscalizată”, “economia la negru”) reprezintă, prin mărimea sa, un handicap al statului în respectarea obligaţiilor fiscale. Nivelurile ridicate ale muncii nedeclarate privează bugetul de stat de resurse semnificative. În plus, prevalenţa plăţilor în numerar facilitează evaziunea fiscală.
Toată această “piaţă la negru” are un rezultat pe cât de simplu, pe atât de trist: pentru că statul nu colectează toate taxele şi impozitele (şi pentru că din ce se colectează oricum se mai şi fură), oamenii simpli nu au şcoli, nu au spitale, nu au străzi asfaltate. Cumplita sărăcie bugetară se reflectă într-o şi mai cumplită sărăcie de civilizaţie. Sărăcia pungii publice ne împiedică să trăim civilizat într-o ţară cu pretenţii occidentale.