Moda ghipsului pentru imobilizarea oaselor fracturate a cam trecut. În 95% dintre cazuri, se operează cu rearanjarea oaselor şi consolidarea acestora cu piese metalice. Interviu cu medicul primar Mihai Negruşoiu, de la Clinica de Ortopedie a Spitalului Colentina
Florin Condurăţeanu: - Ce uită suferinzii de artroză care spun prea lesne: „Nu-i nimic, îmi implantez o proteză în articulaţia bolnavă”?
Dr. Mihai Negruşoiu: - Protezarea trebuie să fie ultima soluţie. Să nu se uite că, deşi cel cu proteză în articulaţii îşi recapătă mobilitatea, proteza are şi ea o viaţă limitată. Protezele mai ieftine se înlocuiesc după 8-9 ani, protezele mai scumpe rezistă 15 ani. Operaţia de schimbare a unei proteze cu alta nouă este mai complicată, se sacrifică mai mult os. După implantarea unei proteze în şold, o perioadă se impun unele restricţii: să nu doarmă pe partea operată, pe lateral, să nu pună picior peste picior, să nu urce pante.
F.C.: - E adevărat că s-a cam dus perioada ghipsului, se recurge la operaţii de rearanjare a oaselor şi se susţin oasele rupte cu piese metalice?
Dr. M. Negruşoiu: - Imobilizarea în ghips se aplică în circa 5% dintre fracturi. Pentru restul, se rearanjează oasele, se montează tije metalice, plăcuţe, şuruburi, agrafe, scoabe de metal, pentru a ajuta sudarea osului fracturat. Recuperarea după intervenţia chirurgicală este mai scurtă. Cu folosirea ghipsului, pacientul este imobilizat la pat şi luni bune. Ghipsul se foloseşte la fracturile de mică anvergură, la oasele pumnului, la gleznă, la oase din vecinătatea articulaţiilor. Ghips se mai utilizează în caz de fisuri la os, la fracturi fără deplasarea marginilor oasului. La oasele lungi, femur, tibie, braţ se montează o tijă metalică în interiorul osului, tija preia o parte din forţele ce încarcă osul. În fracturile de oase mai puţin lungi se consolidează osul rupt cu plăcuţe metalice, şuruburi, agrafe, scoabe.
F.C.: - Aceste piese metalice trebuie scoase după ce osul s-a sudat?
Dr. M. Negruşoiu: - Piesele metalice implantate în osul fracturat trebuie extrase după 1,5-2 ani de la introducerea lor. Osul este un organ care e bine să lucreze tot timpul încărcat cu forţe. Dacă piesele metalice sunt lăsate şi nu sunt scoase, ele preiau în continuare forţele de încărcare a osului şi acesta se leneveşte. Operaţia de extragere a pieselor metalice este o intervenţie mai uşoară decât operaţia cu reducere după fractură. Piesele metalice ataşate femurului se scot după circa 2 ani de la implantarea lor, la osul tibie anexele metalice se scot după 1,5 ani.
F.C.: - Când un om cade şi se vaită de dureri la picior, binevoitorii îl sfătuiesc să pună piciorul în pământ şi, dacă reuşeşte şi face 1-2 paşi, cei din jur îl liniştesc cum că nu e vorba de o fractură. E bine?
Dr. M. Negruşoiu: - Este o greşeală ca, după un traumatism, să pui piciorul în pământ. Creează riscul ca o fisură să devină chiar fractură. Mai este un pericol prin sprijinirea piciorului în pământ: o fractură mai simplă se poate agrava într-o fractură deschisă.
După o fractură se impune o perioadă de recuperare prin kinetoterapie. Recurgerea la intervenţia chirurgicală cu rearanjarea oselor şi consolidare cu piese metalice, plăcuţe, şuruburi, agrafe, scoabe creează avantajul ca această recuperare să înceapă mult mai devreme decât în imobilizarea în ghips, după 2-3 zile.