Cu câteva săptămâni în urmă, sprijinirea lui Biden era considerată a fi cea mai bună speranță a democraților. La urma urmei, nu este ușor să învingi un titular în post. Din 1932, doar Herbert Hoover, Jimmy Carter, George Bush-tatăl și Trump nu au reușit să câștige realegerea. Scenariile în care Biden s-ar retrage sau s-ar confrunta cu o provocare principală credibilă păreau inutil de periculoase. Când democrații Harry Truman și Lyndon Johnson au ales să nu candideze pentru un nou mandat - în 1952 și, respectiv, 1968 - republicanii Dwight Eisenhower și Richard Nixon au mărșăluit spre victorie. În mod similar, o contracandidatură democrată din partea lui Edward Kennedy în alegerile primare din 1980 a ajutat la paralizarea campaniei de realegere a lui Carter, trimițându-l în cele din urmă pe republicanul Ronald Reagan la Casa Albă.
Având în vedere această istorie, majoritatea democraților au considerat că este mai sigur să rămână cu Biden, un om care l-a învins deja pe Trump o dată. Niciun democrat care aspiră să fie președinte într-o zi nu vrea să fie cel care să împiedice un titular deja vulnerabil.
Însă îngrijorările tot mai mari cu privire la vârsta lui Biden - acum are 81 de ani și ar face 86 de ani la sfârșitul unui al doilea mandat - au devenit problema centrală a campaniei, chiar dacă Trump se confruntă cu condamnarea pentru o infracțiune în New York. (Cum este asta pentru un indicator al cât de disfuncțională a devenit politica Americii?) În urma dezastrului dezbaterii lui Biden, consiliul editorial al New York Times, ziarul de centru-stânga, i-a cerut președintelui să renunțe, iar sondajele recente semnalează că aproximativ jumătate dintre alegătorii Partidului Democrat sunt de acord.
Cu toate acestea, cu excepția cazului în care Biden decide să părăsească cursa, șansele de a-l înlocui sunt practic zero. În timpul sezonului alegerilor primare, el și-a asigurat sprijinul delegaților de care are nevoie pentru a fi nominalizat la convenția partidului de la Chicago, în august. Acești delegați se angajează să-l susțină pe Biden, doar dacă nu cumva Biden îi eliberează de datorie. Mai mult, chiar dacă democrații l-ar putea înlocui cu ușurință pe Biden, cine ar fi noul candidat al partidului? Sondaj după sondaj arată că vicepreședinta Kamala Harris nu este mai populară decât Biden, iar dacă ar fi dată deoparte pentru un alt candidat, s-ar risca pierderea unui mare număr de femei și alegători minoritari.
Iar cât privește alternativele - guvernatorul Californiei Gavin Newsom, guvernatorul Michigan Gretchen Whitmer, secretarul de transport Pete Buttigieg și alții - acestea sunt în mare parte netestate la nivel național. Pentru a înțelege cât de repede s-ar putea pune la copt un candidat nedovedit, nu căutați mai departe decât încercarea foarte anticipată, dar dezastruoasă, a guvernatorului din Florida, Ron DeSantis, de a-l învinge pe Trump la alegerile primare republicane de anul acesta.
Biden nu a arătat până acum niciun indiciu că intenționează să se retragă, iar manifestările publice de sprijin din partea foștilor președinți Barack Obama și Bill Clinton sunt menite să confirme că partidul merge înainte. Motivul pentru care rămâne în cursă este că președintele îl poate învinge pe Trump. În mediul politic hiper-polarizat al Americii, milioane de oameni care răspund în sondaje că Biden este prea bătrân pentru a îndeplini un al doilea mandat îl vor vota în continuare, măcar și pentru a-l ține pe Trump departe de Casa Albă. În condițiile în care ambele părți cred că viitorul democrației americane este în joc, prezența la vot va fi probabil mare în general.
Dar dealul pe care trebuie să-l urce Biden va deveni mai abrupt în săptămânile următoare, pe măsură ce un flux constant de oficiali democrați anonimi avertizează în presă că trebuie el să plece. Picătură cu picătură, acest curent negativ va afecta capacitatea președintelui de a întoarce pagina, cel puțin până la convenția de luna viitoare. Dacă apare orice discuție despre avansarea datei la care Biden să fie nominalizat oficial, va alimenta speculațiile că acesta e panicat, chiar dacă nu este. Și toate acestea se vor întâmpla într-un moment în care campania Biden spera de fapt să mențină atenția presei asupra numeroaselor vulnerabilități ale lui Trump.
Deocamdată, Partidul Democrat este paralizat. Înlăturarea unui președinte în exercițiu ar fi un enorm pariu politic; a rămâne cu un titular care se poticnește ar putea fi și mai riscant. Între timp, Trump s-a bucurat de câteva fermecătoare săptămâni de vești bune. Aproape toate durerile de cap din justiție i-au fost amânate până după alegeri, cum amânată este și sentința în procesul său din New York pentru tăinuire de bani. Hotărârile recente ale Curții Supreme au redus probabilitatea ca el să se confrunte cu închisoarea, reamintind totodată alegătorilor conservatori că Trump a tras instanța pe dreapta și ar face acest lucru din nou dacă va câștiga. Mass-media s-a concentrat mai mult pe căutarea lui Trump a colegului de candidatură (senatorul din Ohio J.D. Vance este candidatul pentru postul de vicepreședinte al SUA, n.trad.) decât pe propriul său comportament dezordonat.
Decizia privind viitorul politic al lui Biden îi revine însuși președintelui și este imposibil să știm ce va face. Deocamdată, el pare intenționat să mențină cursul și să încerce să schimbe subiectul. Dar, cu fiecare zi care trece, presiunea pentru o schimbare în vârful campaniei prezidențiale a Partidului Democrat va crește. Este asta o situație dificilă fără precedent în ceea ce deja sunt aceste unice alegeri prezidențiale disfuncționale din SUA.
Ian Bremmer, fondator și președinte al Grupului Eurasia și al GZERO Media, este membru al Comitetului executiv al Corpului consultativ la nivel înalt al ONU pentru inteligența artificială.
Traducere, adaptare, editare:
Daniel Apostol, ClubEconomic.ro, Copyright: Project Syndicate 2024