"Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta Asociaţia 21 Decembrie 1989 Bucureşti, prin reprezentant legal Teodor Mărieş, împotriva ordonanţei din data de 14 octombrie 2015, emisă în dosarul nr.11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare. Obligă petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă", se arată în decizia instanţei.
De asemenea, magistraţii au respins o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale în legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.70 din Codul de procedură penală.
Pe de altă parte, instanţa a respins cererea de reunire la plângerea depusă de Asociaţia 21 decembrie a 44 de plângeri cu aceleaşi obiect formulate de revoluţionari, urmând ca acestea să fie soluţionate separat de alte complete de judecată de la instanţa supremă.
Prezent vineri la proces, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş, a declarat că există un interes din partea structurilor care au tras la Revoluţie de a se închide acest dosar, respectiv "Miliţie, Armată şi Securitate", dar şi o "comandă politică" din partea structurilor de astăzi, MAI, MApN şi SRI.
Preşedintele Asociaţiei s-a arătat nemulţumit şi de faptul că procurorul de şedinţă, care reprezintă Parchetul Militar, a refuzat să primească la dosar deciziile CEDO, prin care s-a dispus reluarea anchetei în dosarul Revoluţiei.
"CEDO a reglementat foarte clar că în acest dosar ancheta trebuie făcută de procurori independenţi, care să nu fi avut niciun grad de subordonare în 1989. Procurorul militar, care este astăzi delegat în dosar, este un colonel în subordinea Ministerului Apărării, minister care în decembrie 1989 a tras în populaţie", a mai declarat Teodor Mărieş.
Pe 14 octombrie 2015, Parchetul Militar a clasat dosarul privind evenimentele din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul a 709 persoane, rănirea a 1.855 de persoane prin împuşcare, rănirea a 343 de persoane în alte împrejurări şi reţinerea a 924 de persoane.
Ulterior, aproximativ 150 de revoluţionari au depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângeri împotriva deciziei procurorilor. Un proces separat a deschis şi Asociaţia 21 Decembrie.
În plângerea depusă în instanţă, Asociaţia 21 Decembrie arată că CEDO a pronunţat mai multe hotărâri în legătură cu dosarul Revoluţiei, prin care a reţinut încălcarea art. 2 din Convenţie, constatându-se lipsa unei anchete efective care să corespundă exigenţelor jurisprudenţei CEDO.
De asemenea, CEDO a reţinut: "Curtea consideră, cu toate acestea, că miza politică şi socială invocată de către Guvern nu ar putea justifica singură nici durata anchetei, nici modul în care aceasta a fost condusă o perioadă prea lungă de timp, fără ca cei interesaţi şi publicul să fie informaţi de progresele făcute. Dimpotrivă, importanţa sa pentru societatea românească, care constă în dreptul numeroaselor victime de a şti ce s-a întâmplat, ceea ce implică dreptul la o anchetă judiciară efectivă şi eventual drept la reparaţie, ar fi trebuit să incite autorităţile naţionale să se ocupe de dosar imediat şi fără întârzieri inutile pentru a preveni orice aspect cum că anumite acte se bucură de impunitate".
Parchetul Militar a dispus clasarea dosarului sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.
Totodată, s-a dispus clasarea sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.
Tot în dosarul Revoluţiei, procurorii au dispus: clasarea sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală; clasarea sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale; clasarea sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În plus, procurorii au decis clasarea dosarului sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea; clasarea sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasarea sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasare sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia.