Era o vreme în care polipii se scoteau pompieristic la copii, împreună cu amigdalele. Au trecut anii şi cercetările au demonstrat că atât vegetaţiile cât şi amigdalele au rostul lor, fac parte din sistemul de apărare imunitară. Cum se îndepărtează polipii, cum se desfăşoară şi operaţia de deviaţie de sept, aflaţi în interviul următor. Interviu cu medic primar conferenţiar doctor Claudiu Manea, Clinica ORL Spitalul “Sf. Maria”
Florin Condurăţeanu: - Domnule doctor Claudiu Manea, este justificată zicerea auzită în popor: “Operaţia de polipi nu e mare scofală, bâz-bâz cu raza laser şi se scot polipii”?
Dr. Claudiu Manea: - Păi, mai întîi să limpezim ce sunt de fapt vegetaţiile, cum se denumesc la copii şi polipoza nazală în cazul vegetaţiilor la adulţi. În popor, se crede că polipii sunt un ţesut din nas ca o pânză de păianjen. Eronat, vegetaţiile, polipii sunt nişte băşicuţe cu aer precum băşica cu aer de la peşti. Când ele sunt prea mari astupă partea din spate a nasului şi se împiedică respiraţia firească prin nas. Aşa că omul respiră pe gură şi aerul nu se mai încălzeşte, nu se mai umidifică, nu se mai filtrează cum se petrece în respiraţia corectă prin nas. Copiii sunt palizi, nu au poftă de mâncare, nu dorm bine şi alte dezavantaje. Dar vegetaţiile mărite pot astupa şi orificiul sinusurilor, nu se mai scurg mucozităţile, se infectează şi se instalează rino-sinuzitele. Din pricina vegetaţiilor prea mari nu se mai face corespunzător aerisirea urechii, legătura între partea din spate a nasului şi urechea medie este astupată. Astfel că apar otitele. Când se înmulţesc rino-sinuzitele, otitele, amigdalitele, vegetaţiile trebuie scoase. Îndepărtarea lor se face printr-un fel de chiuretaj, se răzuieşte zona. Vegetaţiile se refac destul de des de aceea este indicată intervenţia clasică, cei ce pretind să se folosească laserul nu sunt în temă. Nu se mai scot vegetaţiile pe bandă rulantă, ca amigdalele acum nişte ani, fiindcă atât vegetaţiile cât şi amigdalele s-a dovedit că fac parte dintr-un sistem imunitar de autoapărare a organismului.
F.C.: - Au dreptate părinţii să se sperie când aud că medicul ORL-ist va face o perforaţie a timpanului în caz de otite?
Dr. C.M.: - Când în caz de otită, când nu se elimină secreţiile strânse în ureche şi au apărut şi infecţii, medicul practică o perforaţie fină în acea zonă a timpanului unde acesta se regenerează. Astfel, se pot drena secreţiile blocate, se aeriseşte urechea şi se întreprind şi spălături cu medicamente în interiorului urechii. Timpanul se reface în 2 săptămâni şi nu există repercursiuni asupra auzului.
F.C: - Un fotbalist a renunţat să se prezinte cândva la lotul naţional deoarece era necesară operarea nasului. L-au boscorodit oamenii că-i arde de operaţii estetice pentru un nas mai frumos. Dar el s-a văitat că apelează la operaţie că nu respiră prea bine. Era vorba de operaţie de sept. De ce se tem oamenii de dureri când ORL-istul le sparge oasele nasului în timpul operaţiei?
Dr. C.M: - Acum operaţiile de deviaţie de sept se fac cu instrumente fine, sub anestezie generală şi nu se întâlnesc dureri cum se zice când se sparg oasele cu ciocanul. Septul este peretele despărţitor între nări. La unii acest sept nu e drept, apar cute fiindcă se deformează cartilajul prins în “rama” osoasă. Astfel, o nară prezintă un blocaj şi nu se repiră egal pe ambele nări. Medicul ORL-ist rearanjează septul nazal astfel ca deviaţia să dispară şi nările să ofere căi la fel de libere pentru respiraţie. A doua zi după intervenţia de deviaţie de sept cei operaţi pleacă acasă.
Din totalul consultaţiilor medicale în ambulator, 45% au la bază dureri în regiunea nasului, gâtului şi urechilor. La copii chiar mai mult de jumătate din vizitele la medic, 55%. Cea mai dură durere este cea din nevralgia de trigemen. Nervul trigemen are cel mai lung traseu, se ramifică şi spre frunte şi spre obraz şi spre maxilarul inferior. Durerile apar ca un trăznet din senin, sunt violente şi se pot repeta de zeci de ori pe zi, deşi nu durează decât de ordinul secundelor. Nervul trigemen are porţiuni foarte sensibile încât apar durerile şi la o uşoară atingere, chiar la bărbierit. Terapia este dificilă, în cazuri grave se secţionează un ganglion din spatele urechii unde ajunge nervul trigemen. Inconvenientul este că obrazul îşi pierde mobilitatea, nu mai există mimică pe acea parte.