Suntem în vestul Poloniei, și într-o fostă bază militară a armatei poloneze 150 de oșteni montează corturile militare. Par soldați doar dacă te iei după echipamentul pe care îl poartă. În realitate, sunt studenți, medici, ingineri, mecanici, comercianți, liceeni. Însă adunați laolaltă de un țel comun: să formeze o armată paralelă care să apere patria. Începe cel mai mare exercițiu de antrenament al organizației paramilitare Strelecz Nowa Sol, o grupare formată din simpli civili adunați să învețe să tragă cu o armă de foc și să se perfecționeze în tactici de război de gherilă, o tehnică de luptă cu care Polonia a făcut istorie în timpul celui de-al doilea război mondial. Atunci, deși ocupată din primele luni ale conflagrației mondiale, țara lor nu a fost niciodată cu adevărat cucerită datorită partizanilor polonezi care au menținut lupta pe toată durata conflic-tului. Astăzi, când la granița țării, în Ucraina, a reînceput războiul, nepoții partizanilor polonezi de acum 70 de ani s-au strâns în aceste tabere de antrenament care să-i pregătească de ce e mai rău. În total sunt peste 120 de organi-zații paramilitare precum cea din Nowa Sol. De când a izbucnit la granița lor războiul din Ucraina, popularitatea lor a crescut uluitor. Potrivit unor informații, numărul celor care s-au înscris în aceste trupe paramilitare s-a mărit de trei ori în ultimii ani. Astăzi se bănuiește că numărul lor a ajuns la 70 de mii de voluntari, ceea ce înseamnă două treimi din numărul soldaților profesioniști ai țării.
Au învățat să folosească lansatoarele de rachetă
„Eu am o fiică de 12 ani și vreau să fie în siguranță. Ne instruim pentru ca, atunci când cineva ne-ar călca granița, să fim capabili să-l trimitem cu un șut în fund înapoi de unde a venit”, glumește Dariusz Zajaczkowski, ținând o armă pe ge-nunchi, în fața cortului militar montat în tabăra din mijlocul codrilor polonezi de lângă Nowa Sol, vestul Poloniei. Dariusz este cel cu cea mai mare experiență militară dintre membrii orga-nizației. A fost ofițer de tancuri în armata regulată, dar e convins că ce a învățat aici, doar în câteva zile de antrenament, nu a deprins în toată cariera lui militară. Atunci a fost cea mai mare parte a timpului ocupat cu „războiul alb”, adică lucrul cu hârtii, tone de docu-mente și birocrație excesivă. În ciuda vârstei de 60 de ani, astăzi este un simplu soldat în echipa paramilitarilor. Și este comandat de un puști de 17 ani care a crescut în rândurile organizației. „Dacă cineva i-a dat o poziție superioară mie, înseamnă că este cu ceva mai bun decât mine”. O altă regulă a organizației este că aici fiecare este egal în fața glonțului, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Așa că pregătirea fizică este aceeași pentru fiecare: fetele fac f lotări umăr la urmăr cu bărbații, aleargă cu echipamentele de zeci de kilograme în spate. „Glonțul nu alege. Moartea e aceeași și pentru unii, și pentru alții. Pe front nu există soldați și soldate”, spune cu seriozitate Arkadius Śliwiński, un specialist în comerțul online și comandantul unității de voluntari, Sliwinski și-a cheltuit economiile personale pentru a organiza tabăra. Zice că efortul său a meritat pentru că ceea ce fac ei aici e de o importanță capitală: „Este o vorbă în armată: «Armatele de carieră încep războiul, dar de câștigat îl câștigă cei din rezervă și voluntarii». Con-flictul din Ucraina a arătat că în situ-ația în care statul nu este capabil să se apere și are probleme interne, voluntarii din prima linie vor merge să se sacrifice pentru țară”. Și, într-adevăr, de când a început conflictul din Ucrai- na, Armata Poloniei pare să fi înțeles cât de importanți sunt civilii. Pentru prima dată în istoria demo-cratică a țării, Ministerul Apărării de la Varșovia a decis să nu mai ignore acest fenomen al civililor și să încerce să-i integreze pe aceștia în strategia defen-sivă a Poloniei. Așa se face că pentru prima dată într-o tabără a celor de la Nowa Sol au pășit ofițeri profesioniști de la o unitate de cavalerie. Le-au ținut tuturor lecții despre apărarea antiaeriană și i-au învățat să folosească lansatoare de rachete. Totodată, cei mai buni veterani ai Poloniei, foști membri ai comandourilor de elită, i-au adunat pentru a-i învăța să folosească muniție de război. Unul dintre instructori este eroul Poloniei, Andrej Kisiel, un fost militar călit în prima linie a războiului din Irak. El a fost unul dintre primii militari care au pășit pe teritoriul inamic al lui Saddam atunci când a luat cu asalt platformele petroliere ale dictatorului. El a fost coleg de operațiuni speciale cu Criss Kyle, cel pe care Hollywoodul avea să-l poreclească „The American Sniper”.
Varianta românească: PTAP
Ceea ce fac civilii polonezi astăzi nu este o noutate pentru o mare parte a românilor. Înainte de 1989 existau cursuri obligatorii ca acestea pe care astăzi polonezii le urmează voluntar. Era un program instaurat de Nicolae Ceaușescu și se numea „Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Țării” (PTAP), fiind imediat după 1968, când liderul comunist a condamnat public într-un discurs celebru înăbușirea „Primăverii de la Praga”. PTAP consta în ore suplimentare introduse în programa școlară elevilor și studenților, instruindu-i în folosirea armamentului de luptă în poligoane și în tehnici militare de bază. Deși create pentru a apăra socialismul, gărzile patriotice au fost printre primele care s-au întors în 1989 împotriva regimului, la Timișoara.
Când la granița Poloniei, în Ucraina a reînceput războiul, nepoții partizanilor polonezi de acum 70 de ani s-au strâns în aceste tabere de antrenament care să-i pregătească de ce e mai rău. În total sunt peste 120 de organizații paramilitare precum cea din Nowa Sol.
„Este o vorbă în armată: «Armatele de carieră încep războiul, dar de câștigat îl câștigă cei din rezervă și voluntarii». Arkadius Śliwiński