Nimeni si nimic nu scapă de poluarea generată de lumina artificială: nici chiar telescoapele din nordul statului Chile, o regiune considerată paradisul astronomilor, dar al cărei cer ar putea să-şi piardă din claritate.
Deşertul Atacama, situat la 1.200 de kilometri nord de Santiago, oferă condiţii ideale, cu un cer senin în cea mai mare parte a anului. Nu intamplator, cele mai mari telescoape din lume sunt instalate aici. De altfel, se estimeaza ca până în 2020 zona va concentra 70% din infrastructura astronomică a lumii.
Dar extinderea oraşelor şi utilizarea tehnologiei cu diode luminoase (LED) ameninţă activitatea observatoarelor astronomice din regiune. Un recent studiu publicat în revista Science Advances arata că iluminatul global a crescut, atât în cantitate, cât şi în intensitate, cu aproximativ 2% pe an, între 2012 şi 2016. Iar in multe dintre localităţile din nordul Chile, precum Antofagasta, Coquimbo sau La Serena, lămpile cu LED-uri sunt folosite atat in interior (case, magazine, etc), cat si in exterior (străzi, panourile publicitare, etc).
"Din păcate, pentru că există mai mult lumina albă, deteriorarea cerului a crescut cu până la 30% de la sfârşitul ultimului deceniu", a explicat Pedro Sanhueza, şeful Biroului de protecţie a calităţii cerului din nordul Chile, devenita acum "o zonă de pericol", deoarece această poluare reprezinta un pericol pentru profunda obscuritate nocturnă de care telescoapele au nevoie pentru a lucra.
Boom urban
La Observatorul Paranal, care găzduieşte patru enorme telescoape VLT (Very large telescope) ale Observatorului European Sudic (ESO), au fost deja adoptate măsuri preventive. După apusul Soarelui, vehiculele care circulă în jurul observatorului nu au voie aprinda faza lungă a farurilor. Sunt permise doar luminile de staţionare (sau de poziţie), mai slabe. Iar pietonii trebuie să îndrepte lanternele spre sol.
De asemenea, reşedinţele astronomilor şi ale personalului de la Paranal sunt şi ele luminate la minimum, pentru a evita perturbarea observării stelelor. Dar explozia urbană este o realitate: in ultimii 20 de ani oraşele din zona au fost ''dopate'' de exploatarea cuprului, Chile fiind cel mai mare producător mondial. Halourile de lumină de deasupra acestor oraşe sunt vizibile cu uşurinţă de la observatoarele aflate pe o rază de cel puţin 150 de kilometri.
"Am măsurat impactul (acestui fenomen) şi avem deja probleme în a realiza observări (ale cerului) la 20 de grade deasupra orizontului. Aceasta distanţă va creşte foarte mult şi nu vom putea studia stelele cele mai îndepărtate'', deplânge Chris Smith, şeful de misiune al Observatorului Tololo, situat la 2.200 de metri altitudine, la 80 de kilometri de oraşul La Serena.
Lumina artificială, nefastă pentru sănătate
La dezvoltarea urbană se adaugă instalarea de enorme infrastructuri pentru extragerea cuprului şi construcţia de autostrăzi în deşertul Atacama, ele însele surse de lumină. Smith cheamă la educarea noilor generaţii cu privire la utilizarea durabilă a luminii, utilizarea de surse "mai calde" care sunt mai puţin poluante şi evitarea îndreptării acestora spre cer.
"Impactul a atins deja un nivel ridicat, care trebuie controlat acum. Nu se pune problema închiderii observatoarelor'', esenţiale pentru a căuta eventuale planete similare cu Pământul şi surse de viaţă, afirmă astronomul american. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre Observatorul din Monte Palomar, California, ale carui activitati au fost reduse semnificativ din cauza poluării luminoase emise de Los Angeles.
Pentru a contracara acest fenomen, guvernul chilian a aprobat în 2012 o nouă normă de reducere a iluminatului. Şi aceasta pentru că lumina noaptea afectează şi mediul, şi sănătatea, perturbând ritmul circadian, ceasul biologic - ceea ce creşte riscul de cancer, diabet şi depresie - şi hibernarea plantelor, proces care le permite să supravieţuiască în condiţiile aspre de iarnă. AGERPRES