Berea și vinul (un pic diferite față de ce știm noi azi), pur și simplu erau alternativă la apa deloc potabilă pe vremuri, transmite cumvaplace.ro. Și se pare că sunt și cele mai vechi din lume!
Berea, un fermentat din cereale, este una dintre cele mai vechi băuturi alcoolice din lume. Cele mai timpurii dovezi arheologice ale fermentației constau din reziduuri vechi de 13.000 de ani, lângă Peștera Raqefet, în Israel.
În 2021, producția mondială de bere era în jur de 1,86 de miliarde de hectolitri. Concluzia e că ne cam place. De altfel, cantitatea de bere consumată în lume este pe locul al treilea după apă și ceai.
Vinul, obținut prin fermentarea strugurilor, poate fi urmărit până în jurul anului 6000 a.Chr, în Georgia, Iran (Persia) (aproximativ 5000 a. Chr), Armenia și Sicilia (aproximativ 4000 a.Chr). În Balcani, vinul a ajuns în jurul lui 4500 a.Chr. și era consumat și sărbătorit în Grecia antică, Tracia și Roma. De altfel, Tracia era recunoscută pentru cultivarea viilor, iar povestea spune că a fost nevoie chiar de o „reformă a vinului” pe vremea lui Burebista, pentru că locuitorii zonei erau mari iubitori de vin. Totuși, aceasta poate fi doar o legendă.
În 2020, producția mondială de vin era estimată la 260 de milioane de hectolitri. În Europa, cel mai mare producător de vin este Italia, urmată de Franța și Spania.
Mied (hidromel) este o băutură alcoolică produsă prin fermentarea mierii. Se pare că ar fi fost descoperită înainte de apariția agriculturii și producției de ceramică în China neolitică, însă este greu de identificat originea istorică exactă a hidromelului, având în vedere posibilitatea unor descoperiri multiple sau un potențial transfer de cunoștințe între primii oameni înainte de istoria înregistrată. Miedul era cunoscut în antichitate, fiind o băutură apreciată de greci şi romani, iar legenda spune că era rezervată zeilor. În zilele noastre, găsiți miedul în Bretagne (Franța), Marea Britanie, Wales, Finlanda și Lituania. În producție industrială, nu preparat acasă.
Champagne, cunoscută popular ca standardul de aur al vinului spumant, provine doar din regiunea Champagne, Franța. Este produs folosind așa-numita metodă Champenoise și este făcută cu amestecul tradițional de bază de Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier, toate indigene din regiunea Champagne.
Produsul este atestat din secolul al VII-lea.
Whisky (sau whiskey) este posibil să fi fost produs chiar de către babilonieni în Mesopotamia în mileniul al II-lea a.Chr, parfumurile și aromaticele fiind tot niște distilate. Cu alte cuvinte aveau și tehnologia, și cerealele. Tehnici de distilare dețineau cu siguranță grecii în Alexandria secolului I p.Chr, dar și arabii medievali, dar ei nu distilau alcool. Cele mai vechi înregistrări ale distilării alcoolului sunt în Italia în secolul al XIII-lea, unde a fost distilat din vin. Arta distilării s-a răspândit în Irlanda și Scoția cel târziu în secolul al XV-lea. Irlandezii susțin că cea mai veche distilerie este Bushmills, Irlanda de Nord, unde s-ar fi produs whiskey încă din 1276!
Romul este o băutură alcoolică distilată din suc de trestie de zahăr fermentat, melasă, sirop sau orice alte produse secundar din trestie de zahăr. Istoria ne spune că o băutură timpurie asemănătoare romului, brum, era produsă de malaezieni de mii de ani. Marco Polo scrie despre un „vin foarte bun din trestie de zahăr”, o relatare din secolul al XIV-lea, iar Maria Dembinska afirmă că regele Petru I al Ciprului, numit și Pierre I de Lusignan (9 octombrie 1328 – 17 ianuarie 1369), a adus rom cu el ca dar pentru ceilalți demnitari regali prezenți la Congresul de la Cracovia, ținut în 1364.
Ginul este un distilat limpede, extrem de condimentat, în principal din ienupăr, care a apărut ca o băutură medicinală făcută de călugări și alchimiști din întreaga Europă, în special în sudul Italiei, Flandra și Țările de Jos. Cea mai veche referință scrisă cunoscută apare în lucrarea enciclopedică din secolul al XIII-lea Der Naturen Bloeme (Bruges). Originile acestuia, însă, pot fi urmărite până la călugării benedictini din secolul al XI-lea din Salerno, în sudul Italiei, la o mănăstire înconjurată de o zonă bogată în ienupăr.